Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Eliza Vaş On March - 3 - 2013

file0002120686943Se spune că dacă doreşti să afli adevărul, un copil este cel mai în măsură să ţi-l spună. Drept pentru care, ne-am îndreptat atenţia către trei eleve de clasa a IV-a care au pregătit o serie de compuneri despre voluntariat. În afara faptului că, modul de organizare al textului le-a aparţinut în totalitate, apelul la situaţiile din viaţa de zi cu zi reprezintă tot o scriere intrinsecă.

Reia Gânscă,  Naomi Tereu şi Larisa Ciurtin sunt eleve ale Şcolii Gimnaziale “Horea” din Cluj-Napoca. Pe lângă rezultatele foarte bune pe care le au la şcoală şi participarea la concursuri importante, sunt interesate de ceea ce înseamnă ajutorul acordat comunităţii. Aşadar, vă invit să vedeţi ce înseamnă voluntariatul pentru nişte copii de 10 ani şi mai ales ce emoţie pot transmite într-un text atât de simplu, dar atât de veridic în acelaşi timp.

O faptă bună

de Reia Gânscă

A venit primăvara. Căldura blândă a soarelui trezeşte natura la viaţă. Echipele de voluntari îşi reîncep activitatea. Una Fotografie0466din preocupările lor este reprezentată de igienizarea mediului înconjurător.

Lilian, una dintre cele mai destoinice voluntare, propune grupului din care face parte următorul proiect: “Igienizarea pădurii Făget”. Cu toţii sunt de acord şi trec la fapte. Dotaţi cu cele necesare şi cu multă bună-dispoziţie, pornesc către locul stabilit. Ajungând acolo, încep lucrul. Unul după altul, sacii din plastic sunt umpluţi cu sticle, hârtii, cutii de toate felurile şi multe, multe alte lucruri… După atâta muncă, vine şi o bine-meritată pauză. Râsul şi glumele însoţesc gustările voluntarilor. Buna-dispoziţie pare să alunge oboseala acumulată.

Lilian alături de prietena ei Mihaela pornesc de-a lungul unui pârâiaş din zona în care făceau curăţenie. Deodată, pe mal, zăresc doi căţeluşi ce păreau a fi două ghemotoace de blană. Fiind mari iubitoare de animale, cele două fetiţe decid să-i adopte. Scâncetele celor doi căţeluşi le-a determinat pe voluntare să se îndrepte spre cabana pe care o văzuseră în apropiere şi să ceară puţin lapte de la proprietari.

Întorcându-se la grupul de voluntari, Lilian şi Mihaela i-au prezentat pe noii membri ai echipei: Nori şi Argus. Împreună, prieteni mari şi mici, au pornit spre casă. Cu toţii erau mulţumiţi de ceea ce făcuseră în acea zi.

Voluntariatul 

de Naomi Tereu

Fotografie0520Voluntariatul e o activitate pe care o fac oamenii pentru o cauză specială. Aceasta cere mai multe sacrificii: timp liber, resurse financiare sau materiale. Totuşi, în aceste activităţi pe care voluntariatul le presupune, trebuie să ştim să lucrăm în echipă, în folosul celorlalţi.

Ne numim voluntari atunci când facem diferite lucruri în folosul altora, fără să aşteptăm o recompensă în schimb. Deşi nu este o muncă uşoară şi eşti nevoit să te dăruieşti trup, minte şi suflet, există speranţa că la final va fi o răsplată sub forma unui simplu mulţumesc. Uneori se întâmplă să nu vedem rodul muncii pe care am depus-o, dar alteori lăsăm în urmă suflete schimbate, pentru simplul fapt că am binevoit să ajutăm un om în necaz.

Un exemplu care întruchipează voluntariatul este prietena mea. Ea a dorit să ajute şcoala la care învăţăm şi s-a oferit să strângă în timpul ei liber deşeurile din curtea acestei instituţii.

Ţinând cont de cele pe care le-am spus până acum, cred că voluntarul este o persoană care are un suflet nobil pentru că acceptă să lucreze în diferite contexte cu scopul de a face o faptă bună.

 

Ce este voluntariatul?

de Larisa Ciurtin

Voluntariatul este un lucru prin care susţinem ceea ce este important pentru ceilalţi. Un exemplu foarte bun este redat Fotografie0521de povestea unei fetiţe care a reuşit să-şi salveze familia prin voluntariat. Totul a început într-o zi în care familia Pop a aflat ca nu va mai putea sta în apartamentul pe care l-a luat în chirie atunci când s-a născut cel mai mic membru al familiei. Carina avea acum 12 ani şi era nevoită să-şi părăsească locul în care crescuse. Situaţia financiară a familiei o obliga să lase deoparte amintirile acumulate şi să caute o altă casă.

Fără să stea tare mult pe gânduri, fetiţa a scris pe o foaie problema ei şi a început să ceară ajutor în diferite părţi. A prezentat la şcoală ceea ce i se întâmplase, a vorbit cu oamenii din cartier şi la un moment dat chiar s-a adresat unei doamne de la magazin. Nu cerea bani, vroia doar să găsească o modalitate prin care putea să rămână în casa sa.

Oamenii, auzind de cauza Carinei, au început să i se alăture. După o săptămână erau 20 de persoane care o susţineau. Când proprietarul casei a venit să-i alunge, vecinii Carinei s-au adunat în faţa apartamentului pentru a-l împiedica să-i scoată afară pe chiriaşi. Ba mai mult de atât, oamenii prezenţi la faţa locului au pus mână de la mână pentru a ajuta familia cu banii necesari. Reprezentaseră un model de cinste pentru cartier şi le-ar fi părut rău să plece tocmai acum.

Prin voluntariat, Carina şi-a salvat familia şi amintirile pe care le avea. Nu după mult timp, proprietarul a venit în vizită pentru a-i anunţa că el a decis să se mute într-o altă ţară, iar apartamentul le va rămâne lor atâta timp cât vor avea grijă de el.

Părerea mea despre voluntariat e că nu contează cât de mic eşti, atâta timp cât ai o gândire matură. Fetiţa a avut-o cu siguranţă, din moment ce a reuşit să-i mobilizeze pe ceilalţi oameni.

Articole asemanatoare:

Categorii: Diverse, Highlighted