Comments on: “În voluntariat, elevul nu este intimidat de faptul că va fi evaluat printr-o notă.”

By: Ioana Durlan

Ioana Durlan — Tue, 26 Feb 2013 12:26:06 +0000

Este adevarat, o lectie trebuie sa fie cat mai interactiva, sa-i implici pe cei mici in mod direct in predarea letiei. Recent, cu ocazia practicii pedagogice, am avut ocazia de a preda la o clasa de a X-a si a trebuit sa-i invat cum trebuie sa fie un vanzator bun. Un stimat profesor din facultate mi-a recomandat sa incep ora cu un joc dar care sa aiba legatura cu subiectul lectiei. Acesta mi-a explicat “Primele 5 minute sunt importante. Atunci ii atragi de partea ta sau ii pierzi”. Astfel am folosit in joc istoria Coca-Cola, i-am intrebat daca cunosc pentru ce a fost folosit la inceput sucul respectiv, daca cunosc cum a fost aleasa forma sticlei Coca-Cola si cum de a avut un succes atat de mare. Prin jocul acesta le-am trezit curiozitatea, i-am introdus in tema lectiei. Mai departe le-am adresat diverse intrebari: cum vad ei un bun vanzator, nu le-am predat foarte mult, le-am schitat pe tabla informatiile pe care trebuie sa le cunoasca un bun vanzator despre produs si etapele pe care trebuie sa le parcurga pentru vanzarea produsului dar le-am explicat pe fiecare in parte. Mi-a placut ca am reusit ceea ce mi-am propus: o lectie interactiva! Am ramas placut surprinsa cand am vazut ca imi adreseaza muuulte intrebari legate de vanzare (cunoasteti situatia : : Aveti intrebari? Nu…” 😀 ). La sfarsit le-am dat un exercitiu (prezentarea unui produs la alegere) pe echipe ca sa ii si evaluez, sa vad daca au ramas cu ceva dupa lectie. Am ascultat doua echipe si au facut exercitiul intocmai cum trebuia. Asa am realizat ca am facut o treaba buna pentru ca au inteles ceea ce am vrut sa le transmit. Precizez ca nu am stat la catedra, m-am plimbat printre ei, i-am incurajat sa raspunda la intrebari si pe cei mai timizi. Un ultim lucru, in timpul orelor la care am asistat la clasa lor inainte sa le predau, am observat ca nu notau mai nimic pe caiete dar la ora mea, au notat toti, au renuntat si la iubitele telefoane desi la inceputul orei butonau de zor. Precizez ca am predat la una dintre cele mai rebele clase din liceu, doamna profesoara m-a atentionat ca sunt foarte greu de stapanit si extrem de obositori. Deci se poate, cu putina imaginatie si rabdare! Nu cred ca doamna profesoara i-a influentat prea mult sa fie atenti pentru ca, credeti-ma , nu le pasa ! 🙂

By: Anit

Anit — Mon, 11 Feb 2013 22:25:11 +0000

Foarte tari exemplele! Si noi mai făceam exercitii asemanatoare,țin minte ca o data la geografie ne-a pus sa facem “negot” cu blanuri:)))) si alte materiale,probabil ca sa învățăm resursele.E funny,dar foarte eficient si cred cu tarie ca astfel de metode ar trebui practicate mai des.

By: Roxana

Roxana — Mon, 11 Feb 2013 22:07:38 +0000

Proiectele de educatie non- formala nu iti dau doar sentimentul responsabilitatii ci si cel al utilitatii. Consider ca elevii se implica mai mult in aceste actiuni, deoarece rezultatele muncii lor sunt observabile intr-un interval de timp relativ scurt, oferindu-le acestora certitudinea ca eforturile lor au impact in comunitate. Astfel, elevii isi descopera abilitatile (de multe ori nebanuite) si totodata invata cum sa le puna in practica in asa fel incat sa produca o schimbare atat la nivel personal cat si in comunitatea din care fac parte.

In ceea ce ii priveste pe profesori, cred ca prea putini dintre ei au fost implicati in actiuni de aceasta natura, prin urmare, este greu sa vina cu o abordare noua, internactiva, non-formala, din moment ce ei insisi nu au trait experienta voluntariatului. Nu este vina lor ca au trait si au lucrat intr-un sistem in care in loc sa existe deschidere si intelegere exista doar regului si sanctiuni. Pentru a uita complet de modelul clasic de invatamant, cred ca este necesar sa intervenim in primul rand asupra profesorilor, sa le oferim accesul, sprijinul si indrumarea in aplicarea unor metode de invatare non-formala in clasa.

By: Eliza Vaş

Eliza Vaş — Mon, 11 Feb 2013 21:37:29 +0000

In reply to Andreea Teodor. Fain exemplu! Eu n-am să uit niciodată când am făcut procesul lui Lăpuşneanul la şcoală. M-am simţit grozav când l-am judecat pentru faptele sale.

By: Andreea Teodor

Andreea Teodor — Mon, 11 Feb 2013 21:29:05 +0000

Tocmai mi-am amintit de o ora foarte placuta de istorie din generala,cand profesoara ne-a impartit in doua echipe si pentru ca studiam despre Grecia Antica, unii eram spartani si altii atenieni si urma sa “ne luptam”- un razboi al cunostintelor,desigur.A pus intr-un bol biletele cu diverse intrebari din lectiile noastre si fiecare membru al echipei trebuia sa raspunda la cel putin o intrebare,putand sa fie ajutat si de colegi.

A fost o metoda foarte buna pentru a ne distra,a ne da note si a ne motiva sa invatam,caci nimanui nu ii convenea sa piarda. Cred ca este un exemplu inovativ pentru toti profesorii care vor sa iasa din tiparul clasic 🙂