Se poate spune că mentalitatea oamenilor diferă de la țară la țară, de la cultură la cultură. De multe ori acest diferențe ne izbesc, formând ceea ce se numeşte “șoc cultural” în termeni moderni. Există însă niște lianți care fac să dispară mult mai ușor diferențele dintre oameni: dorința de a-ți ajuta semenii, pasiunea, dedicarea, muzica, bucuria de a trăi…
În rândurile de mai ușor veți găsi un interviu cu Fernanda Ruiz, o venezueleancă pasionată de voluntariat. Este foarte posibil ca după ce-l veți citi să descoperiți, la fel ca și mine după discuția cu ea, că motivația oamenilor de a evolua și a îmbunătăți progresiv lumea este aceeași peste tot…indiferent în ce colț s-ar afla.
Când te-ai decis să te apuci de voluntariat și cum ți-a venit ideea?
Am văzut un reportaj la televizor despre cei de la fundaţia Chevron care construiesc case şi şcoli pentru oamenii nevoiaşi şi copiii lor.M-a impresionat foarte mult,eram și într-un moment mai delicat al vieții mele după divorț și am decis să mă alătur.Recunosc,nu mi-am imaginat niciodată ce impact o să aibă această decizie asupra vieții mele.
De ce spui asta?
Pentru că voluntariatul m-a schimbat total, m-a făcut un om mai bun și mult mai înțelegător. Sigur, la început nu a fost ușor. Cred că orice voluntar la început a trecut prin asta, e o lecție dură să realizezi câtă suferință există pe lumea asta. Cel mai rău e cu copiii, care nu au absolut nicio vină, și care sunt aruncați în vârtej până să apuce să învețe măcar să înoate. Dar orice efort merită. Și de când fac voluntariat, nu a existat zi în care să nu mă întorc acasă cu zâmbetul pe buze.
Povesteşte-ne câte ceva despre activitățile tale de până acum în domeniu.
După cum îți spuneam, am început să lucrez întâi la construirea caselor. Pe cât a fost de greu, pe atât a fost de frumos. Am dat de o comunitate de oameni buni, puternici și hotărâți să lupte pentru cauza lor. Timpul a trecut incredibil de repede, dar am rămas cu amintiri frumoase, pe viață. M-am îndrăgostit într-atât de voluntariat încât am început să muncesc și în concediu-predau muzică în cadrul fundației Obra y Hermandad copiilor din familii sărace. Mai sunt și în VSL, un program alAsociaţiei „Venezuela sin limites”,unde îmi exploatez pasiunea pentru voluntariat și în mediul online. (N.r.-VSL este un program pentru voluntariat foarte asemănător blogului nostru,un fel de Blogunteer varianta venezuelană).
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat de când faci voluntariat?
Ooo, dar nu pot alege, sunt nenumărate! În fiecare zi pot spune că învăț ceva nou. Cred că cel mai important lucru pe care trebuie să îl învețe un voluntar este să nu renunțe niciodată, oricât de grea ar fi situația. Este aproape la fel ca la medici-la fel ca și bolile, problemele sociale nu se termină nicidată. Dar este important să îți menții pasiunea, pentru că voluntariatul este prin esență un act benevol, așa că pasiunea pentru ceea ce faci este esențială.
Ce este diferit la mișcarea de voluntariat din Venezuela?
Un lucru interesant şi relativ nou care a început să se dezvolte în domeniul în ţara mea este voluntariatul marilor corporaţii, care donează procente din profit unei cauze nobile, organizează activităţi voluntare în cadrul teambuildingurilor, promovează diferite cazuri sau cauze….sigur că nu suntem ipocriţi şi că toată lumea ştie că acest lucru nu este neapărat dezinteresat, modelarea unei imagini pozitive joacă un rol foarte important, dar hei, este mai bine decât nimic, nu?
Poți să ne spui o amintire dragă din experiența ta ca voluntar?
Una dintre cele mai de suflet amintiri pe care le am de când fac voluntariat este prima zi când am început să predau muzică, mai exact vioară. Totul se petrecea în cadrul unui program al fundației Obra y Hermandad.Ţin minte că aveam mari emoții pentru că, deși știam bine să cânt ,nu aveam pregătire profesională în acest sens ( programul nu îmi cerea acest lucru). Iar vioara nu e tocmai cel mai ușor instrument! Dar a fost foarte bine până la urma, copiii m-au cucerit cu entuziasmul și curiozitatea lor. La sfârșitul orei m-au aplaudat, iar eu mă simțeam ca o profesoară adevărată! Atunci am învățat că muzica e un liant extrem de puternic între oameni, poate cel mai puternic!
Ai un mesaj pentru voluntarii din România?
Să nu îşi piardă niciodată entuziasmul, indiferent cât de grea este situaţia în care sunt. Din fiecare experienţă învăţăm câte ceva. Dacă ni s-ar întâmpla numai lucruri bune cum am mai putea să creștem?
La sfârșitul interviului cu Fernanda,îmi era clar un singur lucru: indiferent din ce parte a lumii provin, voluntarii au în comun cel puțin 3 lucruri: pasiune, putere de muncă și poftă de viață!
