Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Vera Iurcu On May - 21 - 2012

Marți, 15 mai, am fost invitată la bibliotecă de către INTERCOOLT, Grupul de Iniţiativă Interculturală al Tinerilor din Judeţul Suceava, în programul SNV 2012. Până aici, nimic deosebit. Surpriza am descoperit-o acolo. Nu era vorba de o simplă bibliotecă, ci de o bibliotecă vie. Îți alegeai o carte, care era, de fapt, un voluntar și, timp de 40 de minute, puteai să-i citești toate cunoștințele și experiențele de voluntariat pe care este gata să le împărtășească cu orice suflet curios. După ce am răsfoit catalogul și nu mă puteam decide pe care s-o aleg din mulțimea de cărți atractive, în cele din urmă am rămas la una care se descria a fi Change Agent. Faptul că face voluntariat de când se știe, m-a făcut să îl aleg pe Daniel Petruneac.

În continuare, o să vă redau doar o parte din ceea ce am citit în el – senzațiile sunt mai greu de transmis, așa că le păstrez pentru mine. Cu această ocazie, vă provoc să participați la un astfel de eveniment!

De ce ai ales să faci voluntariat?
Eram atras de mediul defavorizat. Să merg acolo și să văd că chiar are o relevanță și aduce o schimbare cât de mică era ceva de nedescris.
Când vezi în ce situație trăiesc ceilalți, când interacționezi cu ei să vezi ce gândesc – te dezvolți și tu ca persoană și primești o satisfacție, când vezi că celălalt e împlinit sau l-ai ajutat cumva să descopere ceva, te simți și tu împlinit.

Când ai început să te implici în astfel de acțiuni?
Oficial, ca fondator al unei organizații, să ocup poziții de conducere, am început din liceu, prin clasa a X-a. Am luat legătura, prin alții, cu MTU, apoi am participat la câteva training-uri de scrieri de proiecte pentru finanțare europeană. În plus, cu o echipă de oameni, organizam tot felul de evenimente la nivelul liceului.
Dar încă de prin clasa a VIII-a am început să mă implic. Mergeam cu alții, prin zonele defavorizate –Dobrogea,Vaslui, Bârlad, pe la sate. Deși activitățile în sine presupuneau și consiliere, iar eu nu aveam experiență în așa ceva, făceam mai mult activități umanitare – fie mergeam și le duceam ceva bunuri materiale sau alimentare..

Cum ai ajuns să fii fondator AIESEC?
Câțiva membri AIESEC Iași au venit în Suceava pentru un studiu de piață, pentru o filială locală. După niște discuții cu studenții și rectorul, eram câteva persoane care s-au arătat a fi interesate de asta. Cei ai din Iași ne-au inițiat în structura organizației, apoi am ales un bord de conducere. Pentru că vroiam să am și eu o contribuție la o schimbare, mi-am ales o funcție de lidership, ca președinte local, deși nu știam foarte mult în ce mă bag. Dar mi-am zis că vreau să fac asta și cred că, în ziua de azi, a vrea este aproape suficient.

Cum te-ai descurcat ca și fondator-președinte local al unei organizații de răspândire internațională?
A fost foarte greu, pentru că nu știam ce trebuie să fac. Vroiam să fac, dar mă trezeam, dintr-o dată, că trebuie să conduc 20 (numărul de membri oficiali) sau 60 de oameni (după o recrutare masivă), și chiar dacă am mai fost în calitate de lider, la nivelul unui grup cu statut juridic este mai dificil. Apoi, se mai adăuga responsabilitatea față de AIESEC România, care au o structură anume. Deși, trebuie să menționez că primeam sprijin și ajutor de oriunde – de unde vroiai și de unde nu te așteptai. La fel se întâmpla și din partea celorlalte 14 orașe AIESEC din România, iar chestia a ușurat foarte mult. E provocator, greu, dar merită.

Care sunt beneficiile, în calitate de voluntar, ca și  membru oficial într-un ONG?
Credibilitate în fața finanțatorilor;
Promovarea activităților desfășurate;
Colaborare și parteneriate între diverse organizații, cu aceleași viziuni.

Care sunt beneficiile voluntariatului, în general?
Eu nu am nevoie de un job într-o corporație multinațională –  nu-mi place, nu mă atrage – n-am nevoie nici măcar de o țară super dezvoltată. Fac o facultate, chinetoterapie, nu ca să-mi deschid un cabinet, nici măcar să lucrez într-un spital, dar ca să-mi folosească ceea ce învăț  într-o țară slab dezvoltată, într-o comunitate care chiar are nevoie de cineva – de aproape oricine.

Cu siguranță, principala recompensă sunt copiii bucuroși, să-i vezi entuziasmați de ceea ce faci pentru ei. Atunci când trebuia să plecăm, în urma unor activități, și vedeam puști de 12 ani care făceau rost de bani ca să-ți aducă un cadou sau începeau să plângă – nu-ți mai trebuiau bani sau orice altă recompensă materială, îți era suficient să vezi oameni satisfăcuți.

Ai pomenit de țările slab dezvoltate, în care ai vrea să îți aduci contribuția la o schimbare. Te-ai gândit la o țară anume unde ți-ar plăcea să mergi?
O țară anume nu, însă o zonă, da. Deși îmi plac, în general, țările estice, cele slab dezvoltate, aș alege totuși Africa. Probabil una de genul Kenya sau… da, Kenya sună destul de bine (părea să fi fost o hotărâre de moment, dar fermă și sigură 🙂 ) Nu sunt sigur, dar cert este că sunt deschis la oportunități.

Sunt activități în care îți place, mai mult, să te implici?
Da, deși îmi place să fac orice, atâta timp cât văd o schimbare, mi-ar plăcea ca pe viitor să am șansa de a „lucra” fizic. Nu mă dau în vânt după așa ceva, dar aș vrea să ajut o comunitate unde este nevoie, de exemplu, de construcția unei școli sau a unui spital sau le lipsește alimentarea cu apă.

Cum ai motiva tinerii să se implice mai activ în activități de voluntariat?
Trebuie să înțelegem că atunci când stăm cu mâinile în sân și așteptăm o schimbare, aceasta nu va veni din senin. Ba mai mult, ne lipsim de dreptul de a avea vreo obiecție asupra mediului în care trăim și problemelor cu care ne confruntăm. Nu poți să aștepți ceva bun să se întâmple, atunci când nu faci nimic pentru asta. Așa cum spune și un citat celebru: Dacă vrei să schimbi ceva, începe de la tine. Începe să-ți pese.

Așa cum am mai spus și în chestionarul de după lectură, a fost un eveniment inedit și deosebit de ceea am văzut până acum. Este un moment motivațional atunci când vorbești cu cineva și îți povestește cu pasiune despre tot ceea ce face; te determină să vrei mai mult și să îți reconsideri acțiunile și chiar viziunile. Pentru că nu am reușit să citesc toate „cărțile”, abia aștept viitoarele ediții de Biblioteca Vie!

Articole asemanatoare: