Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

bookmark bookmark
Cristina Chelaru On March - 21 - 2012

Ziua de 21 martie are, pentru o anumită categorie, o semnificaţie cu totul specială: această dată a fost desemnată de ONU drept Ziua Mondială a Persoanelor cu Sindrom Down.

 

În Bucureşti, ziua va fi marcată şi anul acesta prin diverse activităţi şi evenimente susţinute de ONG-uri precum Asociaţia Down Bucureşti, ASDB Asociaţia Sindrom Down Bucureşti, Special Olympics Romania ş.a. Multe manifestări programate cu această ocazie vor fi cele dedicate sportului, şi asta nu întâmplător: numeroşi copii şi tineri cu Sindrom Down sunt încurajaţi să practice diverse sporturi, individuale sau de echipă, acestea ajutându-i să-şi corijeze deficienţele motorii, dar să şi socializeze şi să-şi dezvolte anumite abilităţi de viaţă.

Pe Magdalena Camenidis, profesor de educaţie fizică şi voluntar dedicat, am cunoscut-o de curând, gata să se implice într-o nouă cauză, dedicată, desigur, copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi. Un om care emană energie, pasiune pentru tot ceea ce face şi pentru meseria pe care nu oricine ar putea-o practica fără un anume fel de dragoste, cea care nu cunoaşte prejudecăţile şi discriminarea: sport pentru corp, minte şi … suflet.

 

Blogunteer: Sunteţi voluntar implicat activ în activităţi legate de copiii cu Sindrom Down. Cum arată cartea de vizită a profesorului şi voluntarului Magda Camenidis?

Magda Camenidis: Din anul 2010 sunt voluntar Special Olympics Romania. Din 2010 si până în prezent sunt înscrisa la Master AFA ( activităţi fizice adaptate ) din cadrul UNEFS – Universitatea de Educaţie Fizicăşi Sport Bucureşti.

În acelasi timp sunt şi profesor de Educatie Fizică şi Sport la Şcoala Generală nr. 64 şi Şcoala Generală nr. 46 din sectorul 2 Bucureşti. Am absolvit în 2011 cursurile postuniversitare de preparatori fizici din cadrul UNEFS Bucureşti, pe specializarea Tenis, atât pentru persoane cu dizabilităţi, cât şi non-dizabile.
Blogunteer: Ce face un voluntar pentru copiii cu Down? Ce activităţi sportive dedicate lor au loc în general? Ce evenimente se desfăşoară în această perioadă?

Magda Camenidis: Un voluntar pentru copiii cu Sindrom Down îşi donează tot timpul acestora, apoi îşi planifică celelalte activităţi cotidiene. Un voluntar pentru toţi copiii cu dizabilităţi lucrează cu sufletul. Pur şi simplu trebuie să-i iubeşti sincer pe aceşti copii. Trebuie să-i încurajezi, să-i iei în braţe şi să-i săruţi în creştetul capului  atunci când vezi că au reuşit să finalizeze un exerciţiu, când ştii cum au fost la evaluarea iniţială şi cum evoluează în bine, atunci când transpiră exersând, ca să nu renunţe prea uşor.

Trebuie să fii prietenul lor adevărat, fara să-i minţi. Universul lor îl absoarbe pe al nostru şi noi trebuie să fim liberi pentru a-i putea ajuta. Au aceleaşi drepturi la educaţie ca şi copiii non-dizabili.

 

Pentru copiii cu dizabilităţi putem vorbi despre  activităţi sportive precum gimnastică, baschet, atletism, înot, tenis, bocce, schi etc.

Ca activităţi în această perioadă, în data de 17 martie s-a desfăşurat la sediul UNEFS Bucureşti Competiţia de Gimnastică Unificată – Trasee aplicative, care reuneşte atât copii cu dizabilităţi cât şi copii non-dizabili, care lucrează împreună.

Chiar în această perioadă, între 17 şi 25 martie, copiii cu Sindrom Down ce vor reprezenta România la Olimpiada best online casino de iarnă  – Special Olympics din anul 2014 de la Socci, Rusia, se pregătesc la schi în Munţii Parâng la Cabana UNEFS-ului. Eu şi alţi voluntari vom fi alături de ei în tot acest timp, în care cu siguranţă vom avea de învăţat de la ei alte şi alte lecţii despre bucuria vieţii.
Blogunteer :Ce v-a motivat iniţial şi ce vă face să continuaţi? Cum este în lumea unui copil cu Down, iţi schimbă perspectiva implicarea în acest univers?

 

Magda Camenidis: Într-o zi, o persoană dragă mie mi-a vorbit despre aceste activităţi sportive dedicate copiilor şi persoanelor cu dizabilităţi, iar în seara respectivă, atunci când am ajuns acasă, am stat pe net pana la trei dimineaţa citind despre ceea ce înseamnă copii  şi persoane cu Sindrom Down şi alte dizabilităţi, drept pentru care a doua zi am luat decizia de a urma cursurile de Master AFA din cadrul UNEFS Bucureşti.

Tocmai ce trecusem printr-un divorţ, am două fete minunate, şi mi-am dat seama că sufletul meu trebuie să intre un pic la recuperare pentru a-mi arăta mie însămi cât de scăzută îmi este imaginea de sine şi cum ar trebui să mi-o dezvolt.

Sufletul meu avea nevoie de o nouă putere de a zâmbi. Şi am găsit-o în lucrul cu aceşti copii minunaţi, sinceri, iubitori, zâmbitori, pentru care locul I nu există, ci doar plăcerea de a practica un sport.

De aproape doi ani de zile, alături de aceşti copii, dar şi de alţi copii cu dizabilităţi (hipoacuzici, autism, deficit de intelect etc.), de când am intrat în lumea lor unde sunt apreciată, iubită, lucrând chiar şi lipită de corpul unor copii care nu reuşeau să execute un exercitiu fizic,  ei bine, pot să spun că mi-au schimbat viaţa, facându-mă să dau tot cei mai bun în mine cu fiecare şedinţă de lucru cu ei.

 

Blogunteer: Ce rezultate aţi obţinut, ce se schimbă prin sport în viaţa unui copil cu Sindrom Down, dar nu numai – al celui cu dizabilităţi în general?

Magda Camenidis: Rezultatele sunt de fiecare dată când lucrez cu aceşti minunaţi copii. Aşa cum spuneam, pentru ei nu există locul I, ci doar plăcerea de a practica sport. Deoarece au nişte caracteristici morfo-funcţionale specifice Sindromului Down, acestor copii, prin practicarea constantă a exercitiilor fizice, li se îmbunătăţeşte starea de sănătate, se dezvoltă echilibrul şi orientarea spaţio-temporală, coordonarea diferitelor părţi ale corpului şi a corpului în întregime. Toate acestea, pe lângă alte terapii hipice, cu delfini, comportamentale duc până la urmă la obţinerea unei integrări sociale, a unei independenţe financiare ca adult şi la o îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Blogunteer: Ce sfaturi şi ce direcţie de urmat aţi da unui viitor voluntar interesat de subiectul copiilor cu SindromDown? Dar părinţilor acestor copii – câteva idei şi resurse, unde poate apela un părinte interesat să facă activităţi sportive cu aceşti copii?

Magda Camenidis: I-aş invita pe toţi cei ce doresc să devină voluntari, să asiste la pregătirea sportivă a copiilor cu dizabilităţi, să participe la competiţiile acestora, să stea de vorba numai zece minute cu aceşti copii şi cu părinţii acestora, şi nu vor şti cât de repede a zburat timpul fără să-şi dea seama. Te fascinează  pur şi simplu lumea lor atât de prietenoasă, pură şi zâmbitoare.

Aceşti copii pot practica gimnastică, tenis, înot, schi etc. Apeland cu încredere şi deschidere la Asociaţia Sindrom Down Bucureşti, Asociaţia Caritas Bucureşti, Fundaţia Motivation, Special Olympics Romania şi cred că sunt mult mai multe astfel de organizaţii care pot să-şi deschidă sufletul lucrând cu aceşti copii minunaţi, pentru care statul le taie şi tot taie micile lor drepturi.

Aş face odată, dacă aş avea puterea, un experiment cu toate persoanele ce au drept semnătură tăierea  drepturilor persoanelor cu handicap,  să se deplaseze cu scaunul rulant, să încerce să-şi facă cumpărăturile cotidiene, să meargă cu mijloacele de transport în comun, să urce şi să coboare scări care nu au rampe de acces, să-şi dorească să plece într-o vacanţă, şi apoi i-aş întreba daca dumnealor pot da fără să se bâlbâie, o definiţie clară şi concisă despre calitatea vieţii.

 

Conform Wikipedia, „Sindromul Down ( sau trisomie 21) reprezintă o afecțiune cromozomială (o afecțiune din naștere, care este prezentă la copil încă din momentul conceperii) cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in fiecare celulă din fiecare țesut al organismului. Ei poartă planul tuturor caracteristicilor pe care le moștenim. În 1959, geneticianul de origine franceză, profesorul Jérôme Lejeune, a descoperit că sindromul Down era cauzat de prezența unui cromozom 21 în plus, rezultând astfel un număr total de 47 de cromozomi în loc de 46.

Denumirea Down provine de la medicul englez John Langdon Haydon Down, primul care a descris acest sindrom în anul 1866, cu aproximativ 100 de ani înainte ca acest cromozom suplimentar să fie descoperit.

În România nu există o statistică, dar având în vedere faptul că la nivel modial incidența este de aproximativ 1-800 nașteri, se poate estima că sunt în jur de 30.000 de persoane cu trisomie 21. În lume, unul din opt sute de copii se naște cu acest sindrom. Numărul total al celor afectați la nivel global este estimat la 40-50 de milioane. În anul 2006, în România existau peste 35.000 de astfel de persoane”.

Fotografii: arhiva personală Magdalena Camenidis

Articole asemanatoare:

Categorii: Interviuri