Povestea mea de Craciun începe (sunet de clopoţei pe fundal, serenitate şi spirit bucolic)… Nu, nu e chiar aşa, decât, poate, la TV, în ţara unde marmotele împachetează ciocolata …
Să derulăm pe rapid înainte, aşa cum s-au petrecut faptele, şi cum se desfăşoară ele în general.
Două săptămâni în urmă, joi: apel de mobilizare via Facebook, de la Cătălina – între altele, manager de proiecte pentru asociaţia “noastră”, UNAWE în România: “Caravana Valea Screzii”, campanie umanitară, sâmbătă se pleacă. Aflu că la Valea Screzii – Valea Plopului, lângă Ploieşti sunt cam 400 de oameni (aproximativ 300 de copii cam ai nimănui, crescuţi acolo de un preot inimos) rămaşi fără bucătărie în prag de Crăciun, ceva echivalent cu supravieţuirea lor.
Necesităţi: alimente, vase bucatarie, obiecte igienă, poate şi rechizite pentru Clubul Copiilor, scrum şi el…
Mă adun rapid, pun pe o listă ce pot aduna de la mine, ce trebuie cumpărat ş.a.m.d. Bing!! Idee: nu cumva strâng nişte bănuţi de la colegii de departament? Tot Facebook-ul e la putere: spiritul Craciunului să vă lumineze, etc…
Coleg 1: “Nu crezi că 10 lei de caciulă e prea puţin? Ce poţi să faci cu banii ăştia?”
Eu: “Nu, nu cred. E de zece ori mai mult decât nimic, totuşi…” (şi cu 4 lei mai puţin decât un pachet de ţigări, de care-ţi iei zilnic, şi ce te împiedică să cotizezi mai mult? – îmi zic în gând, că nu-i frumos să judeci pe alţii, nu?)
Coleg 2: “Tu NU ştii că asta-i campania publicitară a lui Gândul online, cu Proteveu şi nu ştiu ce bancă? Salvează Crăciunul, cică, şi cu nişte mii de euro îşi fac ăştia o propagandă… “
Eu: “N-am nicio legătură cu ei, ce strângem, ajunge direct acolo prin nişte oameni serioşi, plus că nu trimitem bani, ci obiecte. Mai mult de atât, dacă din banii strânşi cu propaganda de care zici, ajunge o parte şi la copiii online casino de acolo, e foarte bine, zic eu…”
Şi tot aşa… Dar, detalii – detalii. Important e că în două ore erau la mine 100 de lei, deci de o sută de ori mai mult decât nimic.
Vineri: lista de cumpărături a inclus până la urmă: 1 bax orez, 5 litri ulei, 1 set oale, 2 seturi pahare, paste de dinţi, săpunuri, 15 cărţi de colorat, seturi creioane, seturi pixuri. Bifate toate, cu încă ceva mai mult pe deasupra, aterizează totul la Universitate – Facultatea de Geologie, la Cezar Iacob (asistent la Geologie, dar şi membru în Asociaţia Kogayon).
Sâmbătă: donaţiile au ajuns la cei din Valea Screzii, misiune indeplinită. A mai rămas ca o parte din donaţii – haine, cărţi, rechizite etc. să fie duse cu un nou transport, în ianuarie. Ulterior, mai aflu că: acţiunea a fost realizată prin Pro Vita, asociaţia anti-avort a parintelui Tănase (acel preot inimos care …) în colaborare cu BSC (Bucharest Student Charter – Universitatea Bucureşti), care a mobilizat Petrom-ul şi alte firme mari… Deci am fost şi noi o mică rotiţă dintr-un ceas uriaş, care a măsurat ceva inefabil, până la urmă.
PS: Aflu în ultimul moment, înainte de pleca spre oraşul natul că foştii colegi din era dinozaurilor – a se citi gimnaziu, se organizează să ajute nişte familii nevoiaşe. Am în faţă un tabel al Direcţiei Comunitare Iaşi, cu familiile respective, câţi copii, ce venituri ş.a.m.d. – de fapt, poveşti de viaţă greu de imaginat dacă nu ai trăit vreodată în sărăcie lucie, când nu ştii dacă o să mănânci a doua zi, tu şi copiii . Evident, o iau de la capat cu lista şi planificarile: joi, ce mai am de cumpărat, vineri ajung acolo, sâmbătă duc donaţiile, duminică-Crăciun frumos şi vouă!
