Cineva m-a intrebat zilele trecute de ce fac voluntariat. Am stat puţin pe gânduri, înainte să dau banalul raspuns “mie îmi place să ajut”.
Când eram mică şi ieşeam la plimbare cu tata, vedeam adesea pe stradă oameni săraci şi cerşetori, care întotdeauna mă impresionau în mod deosebit, cu atât mai mult că eram copil şi nu înţelegeam de ce unii nu au nici măcar un acoperiş asupra capului în timp ce alţii se scaldă în puf. Desigur, cel mai mult mă impresionau emisiunile TV din preajma sărbătorilor. În timp ce eu stăteam la caldură, la lumina unui brad, aşteptând un Moş Crăciun să umple casa de cadouri, alţii se încălzeau la lumina lumânării. Întotdeauna începeam să plang la astfel de emisiuni şi îmi juram că atunci când am să cresc, scopul meu principal va fi să ajut astfel de oameni. Bineînţeles, tatăl meu realist fiind, îmi spunea că oricât aş avea pentru mine iar mai apoi pentru copiii mei, nu mă voi gândi în mod special la alţii. Aşa că am crescut cu ideea aceasta, fără să mă gândesc pe parcurs la aceşti oameni pe care nu aveam cum să-i ajut, credeam eu.
Dar ştiţi ce s-a intamplat? Tatăl meu nu a avut dreptate !
În luna mai a acestui an, am luat prima oară contact cu lumea voluntariatului, întrând în Clubul Interact Piteşti. Sincer, nu m-am gândit iniţial la dorinţa mea de când eram copil, am intrat din curiozitate, cred. Nu mă aşteptam să fac mare lucru, nu cunoşteam mai nimic despre voluntariat. Ulterior am fost selectată ca redactor Blogunteer, tot dintr-o întâmplare. Am completat un formular de înscriere într-o noapte de vară, plictisita fiind, şi nu mă aşteptam să fiu contactată înapoi, însă tare mult mă bucur că acest lucru s-a întâmplat, deoarece prin intermediul redacţiei am învăţat tot ce ştiu despre voluntariat şi asociaţiile nonprofit, şi spre bucuria mea, pot împărtăşi aceste cunoştinţe şi cu alţii.
În luna decembrie a acestui an, am avut parte de cea mai grozavă experienţă, care mi-a şi amintit de astfel, de ceea ce îmi doream în anii copilăriei.
Alături de Clubul Interact, cât şi Rotaract, am reusit să le daruim unor copii, cele mai frumoase cadouri de Crăciun: multe zâmbete pe chipurile lor dragi!
Primul proiect umanitar de Crăciun la care am participat, a fost cel al Rotaractului, care a constat în strângerea de bonuri alimentare ,din donare de sange, bonuri din care au fost cumpărate alimente, hăinuţe şi jucării pentru familiile sărace. Cel de-al doilea proiect, a fost organizat în cadrul Clubului Interact.
Împreună am organizat un spectacol caritabil cu ocazia sărbătorilor de iarnă, spectacol în urma căruia 10 copii cu posibilităţi materiale reduse, s-au bucurat de Moş Crăciun, aşa cum meritau.
Încerc să-mi caut cuvinte suficient de frumoase pentru a descrie fericirea de pe chipul acestor copii, dar şi satisfacţia pe care am simţit-o cu toţii în urma faptelor noastre, însă sincer, nu cred că există asemenea cuvinte. Cât despre mine, m-am convins de un singur lucru: nimic pe lumea asta nu poate fi mai frumos decât să-l ajuţi şi pe cel de lângă tine ! Nimic nu poate fi mai frumos decât să ştii că şi tu ai contribuit cu ceva la zâmbetul unui copil!
Am scris aceste cuvinte din dorinţa de a împărtăşi şi altora o parte din experienţa mea de voluntar, care poate nu înseamna mult, dar simplul fapt că am avut ocazia de a ajuta cu adevarăt pe cineva, pentru mine a însemnat o adevarată minune. Chiar dacă au mai rămas câteva zile doar, din Anul Voluntariatului, sper ca în anul ce vine această valoare şi tot ce s-a realizat în România în acest domeniu, să ia amploare şi sper ca fiecare dintre noi să afle importanta şi frumuseţea voluntariatului.
3 Comentarii
[…] trebuie prezentat aşa cum se cuvine, în continuare am să vă vorbesc despre: Andreea Niţescu, Andreea Teodor, Anita Klein, Mihaela Truică, Roxana Firică, Vera Iurcu şi Cristina […]
[…] Andreea Teodor-”Nimic nu poate fi mai frumos decat sa stii ca ai contribuit cu ceva la zambetul un… […]
[…] Andreea Teodor-”Nimic nu poate fi mai frumos decat sa stii ca ai contribuit cu ceva la zambetul un… […]