Adrian Buzatu este tipul de tanar care spune: “DA!” provocarilor, stiintei si cunoasterii! El este student in Canada la McGill University, Montreal, doctorand in fizica particulelor elementare. Pe langa timpul acordat studiului intens, Adrian si-a facut timp insa si pentru voluntariat. A fost 3 ani voluntar in Canada la Asociatia “Lets Talk Science McGill”, despre care ne si povesteste in interviu, insa sa nu credeti voi ca si-a uitat radacinile! S-a gandit si la noi, romanii, si a dat nastere celui mai mare portal de stiinta din Romania: StiintaAzi, la care lucreaza cu o intreaga echipa de voluntari pentru a promova stiinta in Romania si pentru… Eei, credeti ca va spun asa usor? Haideti sa-l descoperim impreuna! Shh… Cu siguranta nu ne vom opri din citit! 🙂
1.Spune-mi despre tine. Cine esti, ce fel de trecut ai avut, cum ai ajuns acolo sus?
Ma consider un “self-made man”, prin faptul ca in liceu mi-am rezolvat singur o problema la inima facand sport, desi medicii il interziceau; pentru ca am plecat la studii in strainatate cand nu multi o faceau in Romania (2001), pentru ca acolo m-am intretinut financiar muncind singur. De asemenea, sunt pasionat de cercetare stiintifica si comunicarea stiintei catre publicul larg, ceea ce am facut continuu de vreo 4 ani, pentru a oferi ceva inapoi tarii in care m-am nascult si m-am format.
De ce ai ales StiintaAzi? Ce anume te-a determinat sa realizezi acest site? Cum a fost primit de catre public?
Stiinta Azi este cel mai mare cadou pe care l-am oferit Romaniei. Prin aceasta, de fapt, mi-am platit datoria pe care o are fiecare din noi pentru a oferi ceva tarii lui, tara care l-a format, prin resursele ei. Inca din liceu stiam ca eram mai deosebit si mai bun decat ceilalti, ca aveam o putere mai mare de lucru si de aceea o responsabilitate mai mare fata de semenii mei. Fara lipsa de modestie, am incercat sa depun tot efortul pentru a creste si a ajunge intre putinele elite care lupta ajutand masele sa se ridice. Stiinta Azi este tocmai acest efort, de comunicare a stiintei catre publicul larg roman, de formare de liceeni romani in tainele jurnalismului de stiinta, de a crea o comunitate de pasionati de stiinta, de a educa ziarele si televiziunile din Romania despre cum se scriu stiri de stiinta bune si neplagiate. Astazi, Stiinta Azi este cel mai mare portal de stiinta din Romania, cu o comunitate in spate.
Feedbackul in general al tarii a fost totusi slab. Din zeci de mii de studenti la stiinte in Romania, a trebuit sa vina unul ca mine din strainatate pentru a le oferi lor un portal de stiinta. In timp ce eu nu ieseam in baruri, ci in fiecare timp liber promovam stiinta in limba romana pentru ei, timp de ani de zile, studentii romani mergeau la chefuri, iar iarna la munte si vara la mare, fara a face sacrificii pentru tara lor in care traiau, ci fiind doar pusi pe distractie. Cu parere de rau, acesta este studentul mediu roman. As fi sperat ca actiunea Stiinta Azi sa fie luata drept model si urmat si de alti studenti. Din pacate, romanii nu au sarit in ajutor pentru Stiinta Azi, sa continue proiectul sau sa inceapa altele similare. De aceea, desi Romania face progrese, eu unul nu am incredere ca se poate ridica singura. Romania are nevoie de adevaratii romani, adica cei din afara, care stiu sa faca lucruri concrete, pentru ca au lucrat la lucruri reale: nu prefacandu-se ca fac cercetare, ci chiar facand cercetare, de exemplu, nu prefacandu-se ca scriu stiri de stiinta, ci scriind stiri de stiinta.
Din pacate, am vazut ca romanii din tara au impresia ca de fapt ei ridica tara si ca ei raman in tara sa o ajute. Parerea mea este complet pe dos: cei care ajuta cu adevarat Romania sunt cei din afara, tot asa cum revolutia de la 1848 a fost realizata de romanii ce au studiat in afara. Parerea mea este ca marea majoritate a celor din tara sunt doar o masa de consumatori. De exemplu, in domeniul popularizarii stiintei, din primii patru oameni de stiinta popularizatori de stiinta ai tarii, trei sunt din afara (Catalina Curceanu, Mihnea Bostina si cu mine) si doar unul (Mircea Pentia) din tara. Asta spune totul.
Cum a fost sa faci voluntariat in Canada, sa faci parte din asociatia “Lets Talk Science McGill?” Ce faceati mai exact acolo?
M-am specializat in doua activitati “hands-on” si jurizare.
“Hands-on” inseamna activitati in care elevii se implica concret, nu doar asista pasivi in timp ce profesorul vorbeste, e ca o activitate experimentala, care se desfasoare sub forma unui joc . Prima activitate era energia solara. Organizatia mi-a dat un kit de energie solara, ce se poate cumpara de pe internet sub 10 dolari. Este o mica celula solara care pusa la un bec invarte un motoras. Il foloseam ca analogie cu soarele care ne poate da energie. Aduceam in clasa o lampa care era “soarele” si apoi copiii pe rand, o puneau in fata becului, o roteau la diferite unghiuri, o duceau mai departe si mai aproape, si asa simulau mersul zilei, iarna si vara, etc. Aveam si o prezentare PPT despre energie solara. Intai tineam prezentarea si apoi faceam hands-on-ul, iar toti ramaneau uimiti ca motorul chiar se invarte. Apoi incepeau sa puna intrebari si eu le raspundeam. Astfel isi stimulau puterea de a pune intrebari. Tineam si vreo 4 prezentari una dupa alta. Fiecare prezentare lua vreo jumate de ora sau o ora, la fiecare clasa de vreo 25 de copii. Organizatia ne platea taxiul dus-intors. Am facut vreo 15-20 de vizite la diferite scoli in total, in acelasi fel.
O a doua prezentare era cea cu reciclatul hartiei. Reteta e simpla! Se ia hartie de imprimanta sau de xerox care nu mai e utila. Se taie in bucatele mici, se amesteca cu apa, se lasa cateva ore si apoi se da la copii sa o pitroceasca cu mainile ca si cum ar face o coca. Ei gasesc asta foarte amuzant, mai ales cei mai mici. Apoi coca asta se pune pe un tocator de legume si se preseaza cu un altul si iese ca un aluat foarte subtire. Se lasa pana se evapora cam o zi si iese hartie reciclata, buna de felicitari de sarbatori. Cand o vad, ei fac “wow!” si mesajul e ca daca ei acasa doar cu apa si hartie au reusit asta, daramite industria de reciclare!
Pe langa aceste doua activitati, am fost in juriu la concursuri de stiinta aplicata pentru elevi. Spre deosebire de Romania, acolo fiecare liceu organizeaza pentru cei din clasa a opta concurs de stiinta aplicata, de cercetare stiintifica (la noi in Romania nu se gasesc asemenea activitati), iar in juriu sunt voluntari, in general studenti la stiinta sau profesori de stiinta, ingineri, am facut si vreo 5-6 din acelea: asculti pe elevi, le pui inrebari si le dai note dupa un barem deja dat de organizatori. O data pe an, pe un aerodrom sunt adusi intr-o zi vreo 4000 de elevi si se face un targ de prezentari de stiinta. Cu aceasta ocazie prezentam si noi hands-on cu energia solara, pe cand altii prezentau alte experimente. Apoi veneau cei de la armata, pompieri, politie, etc si prezentau si ei. Se faceau demonstratii de avioane mici, de lansare de rachete. De exemplu, politia arata cu aparatul de radar cum lua viteza la copiii care alearga, armata arata cum se camufleaza ei la razboi.
Consideri ca te-a ajutat intr-un anume fel voluntariatul?
Da, am vizitat mai multe scoli primare de ale lor, am vazut cum arata fizic pe interior, am vazut cum sunt elevii lor in privinta punerii de intrebari de stiinta, am inteles mai bine sistemul educational canadian si am castigat experienta de interactiune cu elevii.
Ce anume te-a atras spre voluntariat? Ce te-a determinat sa faci parte din asemenea organizatii si sa initiezi chiar si tu la randul tau siteul stiintaazi.ro?
Dorinta de a promova stiinta in general; apoi dorinta de a intelege cum e sistemul canadian pentru a putea sti cum sa devina Romania mai buna. Un alt motiv ar fi si dorinta de a face si in Romania ca in Canada, de fapt chiar am facut vizite in scoli in cadrul Stiinta Azi, odata la 7 si in alt an la 3 scoli, dar nu am tinut experimente hands-on, ci prezentari pentru elevii de liceu despre fizica particulelor, domeniul meu de studiu.
Le recomanzi celor din jurul tau sa faca voluntariat? Daca da, care sunt motivele?
Da, le recomand. Motivele sunt ca ei devin mai buni, invata lucruri noi, castiga abilitati care le sunt necesare mai tarziu in viata la slujba si nu numai, cunosc oameni noi, atat colegi cat si oameni mai importanti (contacte). Arata bine la ei pe CV, se cere la aplicarea la facultati pentru studii in strainatate, plus desigur un adevarat avantaj, sansa de a-i putea ajuta pe ceilalti.
De ce facultatile din strainatate cer voluntariat din partea aplicantilor?
Pentru ca ele vor sa formeze viitorii lideri ai lumii (nu e ca in Romania unde toti fac facultate) si deci, trebuie sa arati spirit de initiativa, spirit de leadership, compasiune si intelegere pentru semenii aflati in suferinta sau nevoie, plus ca asa inveti multe lucruri ce te ajuta sa devii liderul societatii tale. Exemple de proiecte facute de elevi de liceu din Canada si cu care au participat la concursuri de stiinta (“science fair”) pot fi gasite in acest interviu al meu pentru Hotnews din 2008.
Daca ai fi in Romania acum, ai face un proiect, vreo actiune de voluntariat? Si daca da, care ar fi aceea/ acela? Ce ai vrea sa schimbi exact?
Daca as fi in Romania la varsta si pregatirea mea, as face vizite in scoli in care as explica fizica particulelor, istoria stiintei. As vrea sa motivez copiii sa inteleaga si sa studieze stiinta, caci este foarte util lor si tarii. Tara are nevoie de oameni cu pregatire stiintifica, iar ei beneficiaza daca inteleg stiinta, gandesc critic si au o pregatire stiintifica. Si asta, orice slujba ar avea apoi, dar de mentionat ca si nefiind in Romania am facut voluntariat in Romania prin intermediul StiintaAzi in ultimii ani.
Ai putea lasa un mesaj de final pentru cititorii nostrii?
Faceti voluntariat! Merita!
