Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

Câte se pot face pentru ONG-urile din România într-un an

Sâmbătă (30 aprilie 2015) a fost ziua în care proiectul la care am muncit timp de un an de zile, alături de Federația VOLUM și Academia de Studii Economice (în calitate de parteneri) și-a încheiat perioada de finanțare. Ceea ce înseamnă că el va continua să existe, doar că noi, cei din echipă, ne vom opri pentru o scurtă perioadă pentru a analiza ce anume am întreprins în lunile de când ne-am apucat de treabă și care a fost impactul activităților noastre asupra dezvoltării sectorului ONG din România.

1Intrasem în urmă cu câteva zile pe e-mail pentru a verifica numărul mesajelor primite în acest răstimp. Între perioada de dinainte de începerea proiectului și până azi, s-au adunat vreo 578 de mesaje primite și date. Spunea Răzvan (coordonatorul proiectului) pe 29 decembrie 2014 că mai e ”încă puțin, trec sărbătorile și ne apucăm de treabă cu pregătirile pentru implementarea proiectului CMON”. A cam avut dreptate, deoarece la începutul lui 2015 am avut prima ședința organizatorică. Au urmat apoi vreo două luni de pregătire a documentelor necesare semnării contractului de finanțare și pe când a sosit primăvara, ne-am apucat și noi de primele cheltuieli.

Cum a început totul

Pe la jumătatea lunii martie, am lansat apelul pentru instructorii cursului online în format MOOC pe care aveam de gând să-l lansăm. Menționa Oana (trainer în cadrul proiectului) la vremea respectivă că i se pare destul de dificil să găsim un profil atât de complex: ”Mie întotdeauna mi s-a părut, atunci când am accesat tipul ăsta de cursuri, că în spatele lor stă o armată de oameni, unul vorbește, altul filmează, altul montează, al treilea urmărește răspunsurile participanților etc”. Adevărul e că eram în căutarea unor oameni care să dovedească pasiune pentru mediul non-profit, să aibă cunoștințe solide pe domeniul enunțat și să știe la ce se referă managementul organizațional, să fie interesați de învățarea celorlalți și nu în ultimul rând să folosească metode creative pentru a transmite informații și a împărtăși experiențe. Dar atunci când știi exact ce anume îți dorești, găsești și cele mai potrivite mijloace pentru a ajunge la destinație. Așa că, cei care au format echipa de instructori, în final, au fost: Ana-Maria Stancu (fost director al Asociației Pro Democrația, actual Președinte al Asociației E-Civis, cu o vastă experiență în sectorul nonprofit) și Radu Florea (consultant în management cu o experiență de peste 15 ani în sectorul ONG, fost manager de finanțări la FDSC, USAID).

Tot în aceeași perioadă, am lansat o analiză de nevoi pentru a vedea ce anume își doresc oamenii de laAnaliză cursul online despre managementul organizațiilor non-profit. Am primit 79 de răspunsuri de la persoane active în ONG-uri, în perioada martie-mai 2015, și am putut vedea atunci că 56% dintre respondenți nu au urmat niciodată un curs online, dar 87% erau dornici să apeleze o astfel de oportunitate de formare în viitor. Drept pentru care, pe parcursul lunilor care au venit, am început un proces de consultare a ONG-urilor din țară (prin intermediul instructorilor) cu privire la nevoile lor de formare și realitatea locală.

A urmat apoi primul comunicat de presă din cadrul proiectului (20 martie 2015), prin care anunțam ce anume ne propunem să facem. E interesant să privești retrospectiv și să te gândești că niște obiective enunțate pe o coală digitală au prins viață într-un an de zile și de la proiectarea unor numere am ajuns la realizarea unor experiențe.

Chiar dacă al nostru comunicat nu a fost preluat de presă, așa cum ne așteptam, n-a trecut multă vreme și am început să primim mesaje de la diferite ONG-uri cu privire la serviciile pe care urma să le oferim. Prin aprilie, ne-au contactat și reprezentanții Vivid România, spunându-ne că ”suportul oferit prin proiectul CMON ar fi de mare ajutor, dat fiind că asociația este una la început de drum”. În acest fel, am putut să dăm startul bazei de date cu membrii CMON. Au urmat apoi foarte multe mesaje trimise pe tot teritoriul țării, prin care anunțam că primul Centru pentru Managementul Organizațiilor Nonprofit din România va fi inaugurat în București.

Love CMONÎn mai puțin de 3 luni, am transformat complet o sală de seminar din cadrul Academiei de Studii Economice București într-un loc primitor pentru ONG-uri. Nu zugrăveam doar pereți în timpul acesta, ci alegeam și culorile cele mai potrivite pentru logo-ul care avea să ne reprezinte în lume. Așa că până să găzduim primul eveniment în CMON, am creat cu ajutorul Teodorei (designer grafic în echipă) imaginea cu care aveam să fim asociați. În scurt timp, Răzvan a început procesul de construire al site-ului proiectului, iar la finalul lunii mai primeam următorul e-mail: ”Website-ul CMON este cam gata, mai lipsește doar procedura de înregistrare ca membru, pe care va trebui să o stabilim: www.management-ong.ro.

E vremea evenimentelor pentru ONG-uri!

Câteva săptămâni mai târziu, ne pregăteam de organizarea primului eveniment din seria celor 6 traininguri și 6 seminarii planificate. Chiar dacă în final numărul participanților a fost de 180 de persoane, dintre care 120 din țară și 60 din București, numărul celor care au candidat pentru un loc a fost impresionant: o medie de 45 de persoane înscrise pentru 15 locuri disponibile. Pe de altă parte, feedback-ul pe care l-am primit în urma primului training organizat de Carmen (trainer în cadrul CMON) ne-a determinat să ne continuăm activitatea cu un entuziasm de nedescris. Când participanții îți transmit mesaje de acest fel: ”Îmi plac cursurile sau proiectele în spatele cărora se văd OAMENII, cei care participă la curs nu sunt doar niște BENEFICIARI sau INDICATORI, iar cei care organizează cursul nu sunt doar MANAGERI. Căutând să fim niște profesioniști cred că uităm să fim umani, parcă ne transformăm în mașinării. Cu voi nu a fost așa. 🙂 Exemplul vostru este valoros pentru mine, îl voi urma. Felicitări!” ți-e mai mare dragul să organizezi evenimente.

După toate cele întreprinse, a venit momentul conferinței de lansare a proiectului. Pe 22 iulie22 iulie 2015 2015, 77 de reprezentanți ai mediului non-guvernamental s-au adunat în sala Aula Magna a Academiei de Studii Economice pentru deschiderea oficială a proiectului Management sustenabil în sectorul nonprofit din România, denumirea din acte a ceea ce cunoaștem astăzi drept CMON.  Era o zi toridă de vară, gradele din termometru depășeau cu mult valorile de căldură plăcută și ne imaginam cum ai noștri participanți vor ajunge în stare lichidă până la destinație. Dat fiind că evenimentul urma să se desfășoare în 2 locuri  (prezentarea proiectului și discursurile oficiale în Aula Magna, iar tăierea colectivă a panglicii și servirea tortului în CMON), ne-am asigurat că nu vom duce lipsă de apă rece și gustări delicioase. Așa că, am avut aproape câteva exemple de antreprenoriat social, care ne-au ajutat să transformăm această conferință într-una gustoasă (Brutăria MamaPan și Brutăria Concordia). Și cum nu e bine să pleci cu mâna goală dintr-un loc proaspăt inaugurat, am pregătit cu ajutorul Atelierului de Pânză niște trăistuțe simpatice pentru cei prezenți, inscripționate cu mesajul ”E timpul pentru sustenabilizare”.

Panglica colectivăA fost nevoie de câteva zile pentru a depăși oboseala acumulată în urma organizării unui astfel de eveniment, dar n-a urmat o vacanță prelungită de vară. Din contră, am pornit sfătuirile cu privire la titlurile care aveau să reprezinte prima bibliotecă din România dedicată în întregime sectorului non-profit. De la cărți referitoare la managementul voluntarilor, la cele axate pe fundraising, branding, cultură organizațională, leadership, comunicare și PR, recrutare și selecție, motivație, cele mai importante titluri și-au găsit culcușul în rafturile noastre colorate. Nu pentru multă vreme, deoarece primele solicitări de împrumut n-au întârziat să apară. Ne gândeam la vremea respectivă cum ne vom asigura că ale noastre cărți nu vor pleca pe neștiute din centru, dat fiind că în timpul evenimentelor oricine putea să le răsfoiască, și am ajuns la concluzia că încrederea în cititori și responsabilizarea acestora vor fi instrumentele pe care le vom folosi. Nu voiam să punem cărți în rafturi cu vitrină, care să fie privite de la distanță, ci ne doream să oferim un acces liber la educație, drept pentru care ne-am asumat că ar putea exista și anumite pierderi. Am cam avut dreptate, deoarece într-un an de zile doar 15 cărți din circa 200 au plecat în lume fără să le dăm de urmă.

În toamna lui 2015, numărul trainingurilor și seminariilor a început să crească, drept pentru care tot mai mulți oameni veneau în CMON pentru a-și îmbunătăți cunoștințele și pentru a face schimb de experiențe. Am organizat traininguri referitoare la managementul voluntarilor, recrutare și selecție și seminarii pe teme precum: strângerea de fonduri, dezvoltare organizațională și comunicarea în sectorul ONG. Tot în această perioadă ne-am ocupat de raportul intermediar pentru evaluarea proiectului, moment în care am analizat cu rigurozitate cum ne-am îndeplinit obiectivele până la acel moment. Am urmărit să răspundem la întrebări privind: managementul riscurilor și modificări contractuale; echipa de proiect și parteneri; activități și rezultate; indicatori și obiective; promovarea și vizibilitatea proiectului; sustenabilitatea proiectului; corelarea cu obiectivele și prioritățile Fondului ONG.

Prin octombrie, am trimis un chestionar de satisfacție către beneficiarii CMON pentru a vedea cum sunt percepute serviciile pe care le oferim. Răspunsurile primite ne-au arătat că:

  • 76,2% dintre cei care au folosit spațiul CMON au fost foarte mulțumiți de el;
  • 66,7% dintre cei care au răspuns la chestionar au afirmat că proiectul i-a ajutat să-și îmbunătățească competențele profesionale și personale, astfel încât să contribuie la dezvoltarea organizației din care fac parte;
  • 28,6% dintre respondenți au afirmat că organizația din care fac parte a identificat noi surse de finanțare prin intermediul CMON.

Dincolo de statisticile formulate cu ocazia acestui chestionar, am primit și o sumă de răspunsuri Trainingdeschise, menite a ne arăta cum suntem percepuți în sectorul non-profit din România. Una dintre părerile împărtășite sună în felul următor: ”CMON este un proiect ce trebuie și e musai în orice oraș. Oameni de acolo sunt foarte drăguți și atenți la detalii și te ajută cu orice. Este un mediu plăcut cu o bibliotecă cu cărți foarte interesante din domeniul ONG, pe care dacă ești pasionat de voluntariat le citești ca pe beletristică. Poți veni și cu prieteni să discuți pe seama voluntariatului și vei găsi în plus și alții cu care să schimbi idei. Vă invidiez, București! (Constantin, coordonator voluntari, programul Ajungem Mari, Iași)”. Printre sugestiile de îmbunătățire pe care le-am primit la momentul respectiv s-a numărat și mărirea frecvenței activităților, precum și re-invitarea participanților la diverse alte evenimente organizate.

Încetul cu încetul, ne-am apropiat de finalul anului 2015, când am primit și aprobarea raportului tehnic intermediar. 31 decembrie 2015 n-a fost doar un prilej pentru alcătuirea bilanțului personal, dar și momentul în care am oprit numărătoarea pentru evenimentele pe care le-am găzduit în CMON, în lunile care trecuseră de la demararea proiectului. Dacă am pornit în aprilie cu un singur eveniment, am ajuns ca în luna decembrie să numărăm 29 de evenimente găzduite. S-au strâns, în acest fel, 141 de evenimente/întâlniri realizate de către diverse organizații în cadrul CMON, alături de Morcoveață și Broco (CMONiștii știu de ce).

Tolba cu resurse utile

Nu bine am trecut în noul an, că ne-am gândit cum putem să ne lansăm în muzică, participând la emisiunea ”ONG-urile au talent”. Evident că acest lucru nu este adevărat, dar mai în glumă, mai în serios, am luat în considerare conturarea profilului internațional al proiectului și am decis să aplicăm pentru o serie de noi fonduri din cadrul EEA Grants.  Scopul era acela de a dezvolta o strategie de comunicare post-finanțare și puteam să facem acest lucru intrând în contact cu o organizație din Norvegia. Ideea noastră de proiect a primit finanțarea necesară, am plecat în Oslo, în martie, unde i-am întâlnit pe cei de la NorSensus Mediaforum. Pe lângă scopul inițial al deplasării, am lucrat și la un ToolBox cu instrumente digitale pentru ONG-uri, pe care l-am lansat ulterior pe site-ul proiectului: http://www.management-ong.ro/toolbox/.

Curs MOOCDeși ne-au clănțănit dinții prin Oslo de la temperatura destul de scăzută, ne-am întors în București cu zâmbetul până la urechi. În mare parte, acest lucru s-a întâmplat deoarece partenerii noștri de proiect ne-au spus că li se pare inspirațional CMON și că apreciază foarte mult ce am reușit să facem prin cursul online în format MOOC referitor la managementul sustenabil al organizației nonprofit. Le-am povestit atunci cum în primele 24 de ore de la lansare, am avut 250 de persoane înscrise, iar în mai puțin de o săptămână erau 650 de oameni înregistrați pe platformă. Acum, când ne uităm la cei aproape 1500 de participanți care s-au înscris la curs, ni se pare puțin amuzant obiectivul inițial pe care ni l-am fixat (100 de persoane care să urmeze acest curs). Nu l-am depășit decât de 15 ori. Aproape.

Am promovat cursul online în lunile februarie și martie, cât de bine am putut. Ba chiar ne-am gândit să-l trecem Prutul, așa că le-am de știre și organizațiilor moldovenești despre ce am meșterit în materie de învățare în ritm propriu. Chiar zilele acestea, am primit un mesaj din partea unei cursante din Republica Moldova, care ne-a bucurat tare mult: ” Bună ziua, mă numesc Efimia Luca și sunt din Republica Moldova. M-am înscris la cursul Managementul Sustenabil al Organizației Nonprofit, fiindcă ni l-a recomandat profesorul de la facultate. Am ascultat și sunt foarte mulțumită de acest curs, chiar am răspuns la toate testele primite.”.

Deși ultima lună din proiect ar fi trebuit să fie poate cea mai ușoară, noi ne-am gândit cum am putea s-o RePlanfacem cât mai memorabilă. Așa că am muncit de zor la crearea unui board-game de planificare strategică pentru ONG-uri, fiind primul de acest fel din România. Ultima săptămână de finanțare din cadrul proiectului, ne-a surprins ba în CMON, ba în alte părți asamblând jocul. Ne-am propus să-l trimitem către 150 de ONG-uri și am lansat un apel în acest sens. Am primit 450 de solicitări și ne-a părut rău că nu am putut onora decât o treime dintre ele. Dar vom face noi în așa fel încât să putem oferi jocul în viitor oricui și-l dorește. Până la acel moment, să vă povestesc puțin despre ultimele pățanii prin care am trecut pentru a livra jocul.

Pe 27 aprilie 2016, eram în CMON și împachetam cu sârguință jocurile ce urmau să fie trimise în toată țara. Poșta urma să se închidă la ora 19:00, așadar mai aveam două ore pentru a livra o cantitate deloc neglijabilă de board-games. Unii dintre noi completau borderouri, alții lipeau adresele destinatarilor, iar alții încărcau plicurile în saci. Adela (asistent de proiect în cadrul CMON) și soțul ei (venit să ne ajute) au plecat cu vreo șase saci spre poștă, iar noi am rămas să-i încărcăm pe ceilalți. Când mai aveam vreo jumătate de oră la dispoziție, am luat ultimii saci rămași și am fugit cu Răzvan spre Adela, doar-doar vom mai prinde poșta deschisă.

Eram doi dintre oamenii implicați în acest proiect ce fugeau pe Calea Victoriei cu sacii în spate asemenea ajutoarelor lui Moș Crăciun. Mai aveam doar câteva minute până să se închidă poșta, așa că am inspirat adânc și cu ultimele forțe proaspete rămase ne-am dus valvârtej până la ușa poștei. Colega noastră stătea lângă un maldăr de plicuri și lipea timbre. Cine zice că răbdarea este una dintre calitățile sale principale, ar trebui să lipească 150 de timbre contracronometru așa cum a făcut Adela. Am reușit să înregistrăm comanda cu vreo 2 minute după ora închiderii și ne-am întors istoviți în CMON.

A meritat totul? 

MorcoveațăÎncetul cu încetul ne-am dat seama că aceasta a fost ultima noastră ispravă în forma oficială a proiectului. Conform calendarului, ultima zi de implementare a CMON a fost 30 aprilie 2016 și până la această dată cred că putem spune că le-am făcut pe toate. Ba chiar la acea dată ne-a dat Răzvan un email în care ne-a spus: ” În câteva ore proiectul nostru de suflet se finalizează în mod formal. Finalizăm astfel oficial un demers de nu mai puțin de 14 luni, timp în care am reușit împreună să inovăm într-un sector care avea aparent nevoie ca de aer de instrumentele pe care le-am creat. Am creat infrastructură, am lansat cursuri, am adus oameni din toată țara să învețe, am creat lucruri total noi și prin toate, am ajutat mii de oameni din România și Republica Moldova. La rândul nostru, am trecut printr-o multitudine de aventuri, am învățat o tonă de lucruri noi, inclusiv despre zone poate inimaginabile acum câțiva ani, de la montat de mochetă, filmat, promovat instrumente total noi, asamblat jocuri și multe altele. Dar mai presus de toate, cred că acest proiect a fost și o lecție de co-leadership și co-empowerment pentru noi toți. Cred că am funcționat din ce în ce mai bine ca echipă de-a lungul timpului și am reușit să fim foarte performanți, să venim cu idei, să găsim un mecanism de comunicare și implementare eficace și eficient care în final a făcut posibil întregul proiect, la un nivel calitativ care cred ca va fi de referință în sector de-a lungul timpului. Rezultatele muncii noastre ca echipă, ajutați desigur de o mică armată de colaboratori și voluntari, se văd deja, dar multe se vor vedea și în timp, pe măsură ce lucrurile se vor așeza, oamenii vor reflecta și vor începe să aplice ceea ce au învățat.

Acum, privind în urmă, mă gândesc dacă anul care a trecut a meritat tot efortul investit. Toate dățile în care am fost la dispoziția celor care ne-au contactat, fie că a fost vorba despre 7 dimineața sau 11 seara, în timpul săptămânii sau în week-end. Dacă am luat o decizie bună de fiecare dată când am ales să-mi petrec weekendurile organizând seminarii și traininguri în detrimentul timpului petrecut cu familia sau cu prietenii. Dacă a fost potrivit să-mi asociez imaginea cu un proiect ce era la început o sumă de numere și a devenit apoi o sumă de experiențe. Chiar și la ora la care lucram la redactarea acestui material, mă aflam în ajun de sărbătoare, iar când am început să-l scriu, a trebuit să renunț la o parte din joaca alături de nepoții mei.

Dar, atunci când ne dorim să schimbăm lumea în bine, trebuie să fim conștienți că acest lucru reclamă și sacrificii. Nu vom putea mereu să le facem pe toate și nu vom fi mereu cele mai odihnite/relaxate persoane din lume. Atunci când urmărești binele unui grup de oameni mai presus de binele propriu îți asumi și faptul că cea mai prețioasă resursă investită – timpul nu se va mai reîntoarce niciodată. Așa că îți pui întrebarea: a meritat totul?

Da. Pentru fiecare persoană care a putut să organizeze evenimente în CMON și să-și ducă organizația laÎnchidere un alt nivel. Pentru fiecare cursant care a învățat mai multe despre cum să-și gestioneze eficient ONG-ul. Pentru fiecare persoană care a găsit o fărâmă de inspirație în biblioteca noastră. Pentru fiecare membru de ONG care va încercat RePlan și va fi capabil să traseze o strategie a propriului ONG. Pentru fiecare om care s-a bucurat de faptul că ne-a cunoscut. Și mai ales pentru faptul că am putut să contribuim, într-o măsură mai mică sau mai mare, la dezvoltarea sectorului ONG din România. Cred că și datorită CMON, voluntariatul din România a prins mai multă forță. Iar pentru a răspunde la întrebarea adresată în titlu – Câte se pot face pentru ONG-urile din România într-un singur an? spun că destule, dar niciodată nu e prea mult.

Articole asemanatoare:

Tags: , , , , , , ,