Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

Pledoarie pentru dans, în acorduri de tango

Acorduri de tango, frânturi de voci, foșnete de pași…acesta a fost primul contact cu tangoul, pe holul unde așteptam întâlnirea cu cei care vor să aducă în viața oamenilor un strop de magie prin dans, Anca și Traian Ionescu.

Oameni neobosiți care în timpul zilei lucrează, iar seara, după program, predau lecții de tango în diverse locuri din București. Iar, în timpul liber, inspiră prin acțiunile și activitățile dedicate promovării tangoului în comunitate!

Iată ce pot face pasiunea și dedicarea pentru dans! Pentru tango!

B: De unde a pornit inițiativa de a înființa Asociația pentru Cultură și Tango?

12194819_165649847118629_4747921440629163782_oPovestea a început într-o seară de tango, milonga, prima seară de tango pentru mine. Acolo, l-am întâlnit pe Traian și totul a început printr-o îmbrățișare de lungă durată, unde am descoperit o pasiune pentru tangoul argentinian.

Eu, spune Traian, am descoperit tangoul mai devreme cu un an decât Anca, la Carnavalul din Veneția, la o lecție de tango în piața San Marco. Dincolo de orice altceva, am simțit că este ceva din care pot să învăț toată viața, o continuă aventură.

Și așa au urmat multe alte seri…

B: Asociația s-a înființat în 2012. În tot acest timp, ați derulat multe proiecte, iar toate au vizat tangoul ca instrument pentru dezvoltare personală și profesională. Ce s-a schimbat în toți acești ani în tango și percepția oamenilor?

Există niște schimbări, poate unde am avut un aport, poate au fost doar coincidențe.

Cand am deschis asociația vroiam să împărtășim celor din jur ceva din pasiunea noastră pentru tango.

Noi, ca asociație, ne propunem popularizarea tangoului, astfel încât cât mai mulți oameni să cunoască tangoul. În acest scop, am avut mai multe proiecte, am predat gratuit pentru liceeni, studenți.

B: Aveți două proiecte în colaborare cu Academia Națională de Tango din Austria. Cum ați ajuns să fiți parteneri? Cum decurge colaborarea?

Am ajuns parteneri prin recomandarea Ambasadei Argentinei, un alt partener de-al nostru, care ne-a spus de această academie condusă de un argentinian, Carlos Maturano care are o experiență de 64 de ani de tango, deci el are 70+, iar mama lui are 90+, o fostă campioană de tango care încă merge la serile de dans din Buenos Aires. Să-ți imaginezi o femeie în vârstă de 99 care își pune tocuri și merge la dans. Este de o vivacitate aparte!

Parteneriatul s-a dezvoltat foarte frumos, inițial am depus un proiect împreună cu ei, însă nu s-a aprobat, iar ei au ținut să vină în România pe fondurile proprii doar ca să ne cunoască.

Timp de câteva zile s-au arătat disponibili de a merge la instituții publice, private pentru a ne promova, pentru a povesti cum putem construi lucruri minunate împreună.

B: Unul dintre proiectele organizate împreună, și anume ,,Cultura taNGO”, a fost dedicat formării dansatorilor de tango din Romania. Cum a fost această experiență pentru tinerii participanți? Dar, reacția publicului față de spectacolele organizate în București și Craiova?

cultura tangoA fost o provocare deosebită, un proiect finanțat de Ministerul Culturii, prin Administrația Fondului Cultural Național și am vrut să inițiem tangoul ca dans de scenă, pentru că în România se dansează tango social, în cadrul serilor de dans.

Există o diferență între tangoul european și cel argentinian, cel european are mișcări foarte ample, bruște, iar cel argentian este un dans social, mai lejer, cu anumite reguli de conduită.

De asemenea, o altă diferență este scopul dansului. În tangoul standard, scopul este ca cineva care se uită de pe margine să fie impresionat, iar în cel argentian scopul este ca cei doi parteneri de dans să fie creatorii propriei povești de dans.

Pe scenă au fost 23 de oameni, dintre care 5 liceeni muzicieni și restul dansatori. S-a organizat un casting, iar unul dintre dansatorii care a fost selectat avea doar 3 lecții de tango și nu mai dansase până atunci.

Am avut o colaborare cu un regizor, cu un scenograf, iar ceea ce s-a pus în scenă a fost un spectacol de tango-teatru pe muzică live.

Erwin Simsensohn, regizorul, a fost cel care s-a concentrat pe poveste, personaje, un prieten, Andrei Baican, care a înființat Casa de Tango, o altă școală de tango, ne-a ajutat pe partea de scenariu și coregrafii, Carlos Maturano, a venit pentru o perioadă de timp să lucreze cu noi partea de tehnică și crearea unor povești legate de melodiile din cadrul spectacolului, pentru că a ști istoria fiecărei melodii face o diferență enormă în a reuși să exprimi ceva frumos prin dans.

Spectatorilor și artiștilor le-a plăcut extraordinar de mult spectacolul, a fost sold out.

,,Luna tango” are acești 3 piloni: este un spectacol de dans, de teatru, de muzică live. Poate cineva să vină și să nu se uite deloc la spectacol, și să plece de acolo bogat datorită muzicii, ori să își pună dopuri în urechi și să facă abstracție de dans, dar să vadă o poveste frumoasă sau poate veni să se uite doar la dans.

Referitor la poveste, spectacolul l-am numit ,,Luna tango” pentru că luna este un astru care influențează pe oricine, considerăm că în spectacol se poate regăsi orice spectactor, sunt presărate multe care fac parte din viața de zi cu zi, și nu neapărat din comunitatea de tango sau codurile de conduită care se aplică doar la tango. Poate să fie un parcurs inițiatic al fiecăruia în orice fel de viață.

B: ,,Take the Floor” presupune realizarea unor curricule de tango pentru profesori. Credeți că este o nevoie pentru redactarea unor suporturi de curs sau publicații de specialitate în dans, în tango?

Este un proiect foarte controversat.

Tangoul în România este nou și este vechi.

12247160_165599553790325_1642495542864201546_nDacă ne uităm în trecut, existau oameni care dansau tango în perioada interbelică, de exemplu la Capșa, era o nebunie. După aceea, datorită perioadei ceaușiste și a altor cauze, tangoul a dispărut, nu numai din România, ci și din alte locuri, după care tangoul argentinian a fost readus în România, în 2002, de către Alina Dumitriu și partenerul ei de atunci. Ei doi învățaseră tango în Argentina, după care au împărtășit din pasiunea lor prietenilor apropiați, și treptat, s-a construit o primă comunitate.

Eu (Traian Ionescu) nu am fost în acel prim val, și când am venit existau câteva școli de tango, câteva seri în care se putea dansa, nu în toate serile din săptămână. Acum în fiecare seară se poate dansa tango în București și în 7-8 orașe din România.

Există o nevoie și la nivelul intern al asociației, unde sunt deja 4-5 noi formatori, foști studenți participanți la cursuri care vor să împărtășească din experiența lor și tangoul pe care îl percep ei.

Astfel, dorim să punem la dispoziția lor metode și tehnici, materiale scrise care să-i ajute în structurarea cursului și să învețe mult mai mult.

Nu există curriculă în tango, în lume, de aceea a fost foarte controversat proiectul nostru, pentru că ni s-a spus că este imposibil să înglobezi toată cultura și stilurile de tango într-o carte, însă noi nici nu ne propunem asta. Totul a pornit de la satisfacerea unei nevoi a formatorilor interni.

Împreună cu Universitatea din București și Academia Națională de Tango din Austria dorim să realizăm o curriculă de tango care poate pe viitor să conducă la introducerea unui curs opțional de dans în cadrul mediului academic, un masterat de tango care să fie despre leadership și comunicare, pentru că am observat de-a lungul timpului că tangoul schimbă atitudini, și multe altele la nivel antreprenorial, la nivel de inițiativă.

În acest scop, ne propunem sa colaboram cu partenerii nostri din Austria, sa facem schimburi de experienta pentru ca profesorii de tango din cadrul A.C.T. să se specializeze în cultura tangoului, istoria și stilurile de tango, care nu sunt cunoscute deloc în România, unde se practică doar 2-3 stiluri, varietatea tango-ului fiind mult mai mare.

De asemenea, nu prea se cunoaște cultura și istoria tangoului, ceea ce e în spatele figurilor de dans.

În România, tango-ul social dansat in comunitatile de tango din diferite orase este foarte puțin conectat la rădăcini, și atunci pe măsură ce se află câte o mică informație, observăm cât de mult poate imbogăți dansul, și nu numai, ci atitudinea proprie și modul de gândire, astfel încât poți spune că beneficiezi de un buchet întreg de informații.

B: Există performanță în România?

Există performanță în tango și în România. Ba chiar mai mult, avem onoarea de a-i numi prietenii noștri pe cei care au fost campioni europeni de tango salon anul trecut – Laura Iaru si Csongor Kicsi.

Spectacolul ,,Luna Tango”, jucat în București și Craiova s-a bucurat de prezența lor și a celei mai bune perechi de tango de scenă din România – Lucian Stan si Raluca Aldea.

B: Un proiect cu tradiție derulat de asociație, ,,A.C.T” încă își desfășoară cursurile gratuite de tango în fiecare miercuri, la Casa de Cultură a Studenților. Ne puteți spune mai multe despre această inițiativă? Au fost cazuri în care tinerii cursanți care intrau pentru prima dată în contact cu dansul, cu tango-ul să-și dorească să danseze la un nivel profesionist? I-ați încurajat în acest sens?

S-a derulat în București și alte 6 orașe.

12185422_165599653790315_7825268582492694552_oAm luat legătura cu reprezentanții din cele 6 orașe și au devenit partenerii noștri în cadrul proiectului.

Prin intermediul proiectului, am susținut cursuri gratuite, cu scopul de a aduce tangoul ca un opțional gratuit în cadrul universităților, de a aduce aproape comunității conceptul de tango.

Proiectul s-a încheiat, iar de atunci au trecut 2 ani de când sunt organizate cursuri gratuite, și nu sunt susținute deloc financiar, dar noi continuăm să facem asta. Este un protocol de colaborare cu Casa de Cultură a Studenților care ne pun la dispoziție sala.

Avem entuziasmul studenților, și satisfacția că au continuat să vină la aceste cursuri. Am văzut schimbarea în ei, practic de când au început până la momentul actual, de la postură, atitudine, gândire, deschidere, în 2-3 ani de zile nu i-am mai recunoscut.

Unii dintre ei predau tinerilor care vin la curs, vorbesc altfel, au devenit mai încrezători, și au devenit chiar antreprenori, mulți dintre ei și-au dezvoltat spiritul de inițiativă. Am început sa dezvoltăm mai mult asociația, pentru că de la ei vin nevoile. A fost aproape ca un val de care am fost luati, de cât de multe lucruri își doresc ei să împărtășească, și suntem încântați să fim alături de ei în proiecte. Proiectele se susțin prin energia fiecăruia.

B: Aveți un mesaj/gând pentru pasionații de dans, de tango, și nu numai?

Am fost întrebați la sală de cât timp este nevoie ca să înveți să dansezi tango. Răspunsul este simplu!

După a treia lecție de tango, am început să dansez, spune Traian. Cei care vin la cursuri, chiar dacă li se pare că mai au mult de învățat, ei dansează deja și se simt bine, la inceputul lecției pun muzică și dansează. Nu e nevoie de mult mai mult. Tangoul este un dans simplu și complet.

Deci, veniți la tango!

Fotografii: https://www.facebook.com/AsociatiapentruCulturasiTango

Articole asemanatoare:

  • No Related Posts
Tags: , , , , , , , , , , , , ,

  • Minunat! Felicitări și o îmbrățișare strânsă celor doi inițiatori de asociație și proiecte legate de tango – Anca și Traian Ionescu!