Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

Remembering Colectiv – oamenii care au adus speranţa

30 octombrie 2015 – noaptea care a schimbat totul.

Tragedia în care şi-au pierdut viaţa 60 de tineri, alte sute fiind grav răniţi, a generat multă emoţie şi o implicare exemplară. De la medici care au stat 3 zile non stop în gardă, simpli cetăţeni care au donat sau companii care au oferit asistenţă gratuită.

Alex Radu este unul dintre ei. Prin crearea colectiv.info, au fost mobilizați donatori, companii private şi alte campanii non profit, totul într-un efort colectiv de sprijin.

Blogunteer: Tragedia din clubul Colectiv a generat o mobilizare extraordinară, iar proiectul colectiv.info este parte a acestui efort. Aţi centralizat, în timp util, date despre răniţi, donaţii sau situaţii de maximă urgenţă. Cum aţi reuşit să vă mobilizaţi şi să oferiţi informaţii exacte, într-o atmosferă dominată de incertitudine şi disperare?

Alex: Când s-a întamplat tragedia, eu nu eram în ţară, de asemenea, în urmatoarele zile, am coordonat totul de la distanţă. Ideea a apărut în urma unui schimb de replici cu nişte prieteni, am încercat să găsim o soluţie să facem ceva şi m-am gândit să mă mobilizez să fac site-ul. Eu cu asta mă ocup, pe partea de marketing, am o agenţie digitală în Londra care se bazează pe principii etice.

Am considerat că poate fi un proiect bun pentru centralizarea informaţiilor în vederea eficientizării procesului de ajutorare. În momentul respectiv, toată lumea a vrut să ajute în acelaşi timp, numai că era destul de mult haos şi nu ştia ce se întâmplă.

Primul pas a fost să se facă o imagine de ansamblu, concretă, asupra tragediei, cine este implicat în ea şi de ce nevoie ar fi să apară mici îmbunătăţiri în rândul spitalelor, victimelor, acolo unde erau necesităţi. După ce am centralizat o parte din informaţii, au reuşit oameni să ia legătura cu mine.

Şi mesajul pe care l-am făcut în primă fază: ,,Sunt român, ajut Colectiv cu…”, a fost un mesaj care a îndemnat spre acţiune şi am reusit să încep să mobilizez oameni care au reuşit ei singuri să se organizeze foarte bine şi să înceapă acţiunile concrete de ajutorare.

În primele 3 zile am fost implicat non stop, nu am făcut nimic altceva, am încercat să îi coordonez de la distanţă prin experienţa pe care o aveam din trecut. Au reuşit sa facă o întâlnire, să îşi construiască un mic comandament, unde se centralizau informaţiile din spitale şi încercam să identificăm situaţiile concrete de ajutorare, nevoile victimelor şi cele din spitale, şi mai ales cele ale victimelor cu resursele pe care le aveam disponibile. Ne-am dat seama că puteam fi un mijloc de intermediere a nevoilor şi a resurselor.

La un moment dat, au apărut cazuri în care aveam dintr-o resursă prea mult şi alta era deficitară. Aveam voluntari care se ocupau de fiecare spital şi făceau un update zilnic. Următorul task a fost contactarea rudelor şi victimelor să vedem exact cu ce puteam să îi ajutăm şi să începem campanii de informare.

Au fost cazuri în care s-a întâmplat ca persoane care au fost la Colectiv şi nu au avut arsuri, să se întoarcă la spital după 3-4 zile cu diverse afecţiuni. Am încercat să le explicăm că au acces la analize medicale gratuite, servicii de consiliere psihologică pentru a putea, astfel, să îşi revină în urma acestei tragedii.

Într-un procentaj foarte mare reuşeam să îi contactăm pe toţi cei care au fost afectaţi de tragedie. Avem colaboratori şi din afara Bucureştiului care ne-au ajutat foarte mult, foşti membri din mişcarea rock care aveau deja contacte şi ştiau cine a fost la concert, de care ne-am folosit pentru a contacta rudele sau victimele.

B.: Cum aţi intrat în contact cu societăţile comerciale şi cu toţi ceilalţi care s-au implicaţi în procesul de ajutorare?

În prima fază, ne-au contactat ei pe noi, iar în momentul în care am identificat nevoi concrete, i-am contactat în mod direct. Au fost oameni de afaceri foarte influenţi, vedete care au vrut să se implice, dar care au dorit să îşi păstreze anonimatul.

Nu ne-am dorit să strângem bani, am încercat să redirecţionăm direct suportul financiar. Am avut o perioadă de extindere, dupa ce am reuşit să organizăm voluntarii astfel încât să se descurce de unii singuri. Am încercat să dezvolt această mişcare, să intru în contact cu alte initiaţive care s-au remarcat şi să ne unim.

Am colaborat foarte bine cu Împreună Rezistăm, Sprijin Colectiv, Ajutor Colectiv pe care i-am integrat, iar acum suntem un tot unitar .Toţi s-au implicat în acelaşi scop, eficientizarea procesului de ajutorare.

B.: Au trecut aproximativ trei săptamani de la această tragedie. Implicarea oamenilor este la fel de intensă?

Nu, şi este normal să se întâmple aşa. În momentul de faţă sunt implicaţi oameni care vor să ajute pe termen lung, inclusiv societăţi comerciale.

Noi am încercat să identificăm cu ce poate să ajute fiecare, să avem grijă să nu deranjăm şi să le arătăm că ajutorul fiecăruia e binevenit, iar resursele obţinute să le folosim în direcţiile potrivite. În situaţia de criză, o săptămână şi jumătate, toată lumea a ajutat, dupa care au început să se epuize resursele, dar în continuare sunt variante de ajutorare.

Cei din echipă au încercat să identifice metode noi de atragere a resurselor, evenimente de fundraising, iar în Anglia este desfăşurată o campanie de crowdfunding. În mare parte resursele sunt asigurate, nevoile din spitale am reuşit să le acoperim cu o săptămână înainte, pe partea de alimentaţie, medicamentaţie.

Este o acţiune în care toată lumea a încercat să se implice. Au fost şi momente delicate, dar s-a trecut peste ele.

B.: In ce fel ţi-a fost afectată viaţa de zi cu zi? Ai putut să te ocupi şi de altceva?

A schimbat-o 100%, pentru cel puţin 2 săptămâni.

Am fost nevoit să angajez pe altcineva să-mi facă munca mea în compania pe care o deţin. Fiecare a putut să ajute în felul lui şi tocmai acest lucru trebuie înţeles – nu toată lumea trebuie să se ducă în spital şi să ajute acolo, fiecare trebuie să facă ceea ce ştie să facă.

Eu, unul, efectiv, nu am ajuns în spital, dar tind să cred că dacă ajungeam şi făceam doar atât, ajutam mult mai puţin decât am reuşit prin crearea acestui website. Au fost oameni care au ştiut să promoveze proiectul, au fost oameni care au ştiut să facă un comunicat de presă. Cu toţii s-au implicat şi nu cred că se poate diferenţia sau stabili dacă cineva a ajutat mai mult sau mai puţin.

B.: Cum putem ajuta de acum încolo?

În acest moment, se pot promova acţiunile de fundraising care vor urma cât de curând, se pot promova, din nou, nevoile pe care le vor avea pacienţii în momentul în care ies din spital. Trebuie să vedem cât de mult se va implica şi Guvernul Romaniei în cazul nevoii unor operaţii estetice, în ceea ce priveşte perioada de recuperare, tratamentul.

Trebuie să încercăm să-i ajutăm cât putem şi să reuşim să stabilim, în momentul de faţă, un echilibru, pentru că dacă toată lumea se va implica 100% în acelaşi moment, mişcarea nu va fi de amploare. Daca se va găsi un echilibru între viaţa de zi cu zi şi ajutorarea victimelor de la Colectiv, cei implicaţi vor reuşi să continue procesul de sprijin pe termen mai lung.

Astfel, să putem, la un anumit moment, să ne implicăm şi în alte cauze. Să identificăm şi alte nevoi, altor tragedii – bine ar fi să nu mai fie – sau orice altceva ce trebuie rezolvat în România. S-ar putea să ne motivăm şi să rezolvăm şi alte probleme în acelaşi fel eficient în care am făcut-o pentru Colectiv.

B.: Asigurarea asistenţei psihologice pentru victime este deosebit de importantă, mai ales în perioada în care iau contact cu realitatea. Este greu de conştientizat pentru ei ce s-a întâmplat.

Partea de reintegrare în societate şi de recuperare este obiectivul nostru în momentul de faţă. Încercăm să găsim metode prin care să obţinem susţinere financiară – acesta ar fi primul lucru de rezolvat – ca oamenii să se poată integra din nou în societate. Să fie companii care să-i ajute, oferindu-le loc de muncă, să reuşească să-şi termine studiile, întrucât sunt destul de mulţi tineri…

Sunt şi alte obiective mai mici. În momentul de faţă sunt obiective pentru oamenii din străinătate, care au nevoie de asistenţă în recuperarea banilor pe care i-au cheltuit; nevoi ale persoanelor ce doresc să-şi reîncarce o cartelă, să comunice cu cineva, au nevoie de un translator, de un ghid – sunt nevoi concrete pe care încercam să le rezolvăm şi, pe măsură ce apar, găsim şi soluţii pentru acestea.

Dar, ideea generală ar fi reintegrarea lor, să le asigurăm suport pentru a urma tratamentul de recuperare, consilierea psihologică. Cei de la “Împreună rezistăm” s-au implicat foarte mult pe partea de consiliere psihologică. Exact cum spuneam, fiecare încearcă să facă ceea ce ştie. Aşa trebuie acţionat.

B.: Ai o imagine de ansamblu despre rezultatele iniţiativelor pe care le-aţi derulat pentru a oferi sprijin victimelor, familiilor sau celor apropiaţi lor?

În momentul de faţă, nu pot să-ţi dau detalii legate de cifre. Vom încerca şi noi să realizăm o analiză.

Ideea este că s-a lucrat într-un ritm foarte alert şi susţinut şi doar pentru a face tracking al task-urilor să vedem ce s-a întâmplat. Asta reprezintă un consum de timp destul de ridicat, aşa că am preferat să nu o facem.

Până la urmă, nu suntem o companie care să lucreze bazându-se 100% pe eficienţă. Am încercat să lucrăm pe task-uri identificate şi rezolvate.

Şi eu mi-aş dori să ştiu exact cât am ajutat – am încercat să facem o analiză, însă nu avem încă nimic concret. Avem numai păreri personale din interior. Până nu reuşim să tragem o concluzie comună, nu am ce să spun.

B.: Până acum ce te-a impresionat cel mai mult din tot ceea ce ce s-a întâmplat?

Totul. Nu poate să te impresioneze ceva mai mult sau mai puţin. Totul te impresionează.

Este o mişcare care schimbă lucruri şi ajută, cu adevărat.

Mahatma Gandhi spunea: „Orice faci este insignifiant, dar este obligatoriu să îl faci.”

Si voi, poate, prin interviul pe care îl realizaţi, o sa reuşiţi să motivaţi anumiti tineri să se implice. Poate nu în Colectiv, poate în altceva – dar fiecare trebuie să se implice şi să realizeze că schimbarea începe de la noi. Prima oară trebuie să te schimbi tu ca să reuseşti să-i schimbi şi pe cei din jur. Tu trebuie să fii schimbarea pe care îţi doreşti să o vezi în lume.

B.: Ai un mesaj de transmis comunității?

Da, aş vrea să le mulţumesc tuturor celor implicaţi şi îmi doresc să se realizeze că nu e nevoie de un moment neplăcut pentru a-şi dori să se implice – se pot implica oricând şi trebuie să se implice în acele cauze în care cred cu adevărat.

Pentru că atunci când crezi cu adevărat în ceva îţi este mult mai uşor să faci un sacrificiu în momentul în care îţi este necesar.

Aceasta trebuie să o realizăm – fiecare merită un mare “Mulţumesc!”, pentru că s-a implicat şi a dorit să schimbe ceva. Mai departe, exact cum spuneam, depinde de fiecare în parte ce vrea să facă.

Foto: Mediafax.

Articole asemanatoare:

Tags: , , , , , , , , , ,