Doi tineri actori duc arta spectacolului la inaltime si surprind prin numele organizaţiei neguvernamentale ce îi uneşte: Asociaţia “Pe Picioroange”. În cadrul acesteia, voluntariatul se află la un alt nivel, şi la propriu, dar şi la figurat, fiind cu succes împletit cu teatrul de stradă, cu dansul şi cu nelipsitul şi indispensabilul talent al unor tineri dedicaţi şi motivaţi să aducă o schimbare.
După cum singuri mărturisesc, “dorim promovarea creativității și creației artistice, respectarea libertății de exprimare a gândirii, opțiunilor și orientărilor estetice, apărarea și promovarea drepturilor omului, egalității în drepturi și șanse, precum și al solidarității morale, civice și sociale”.
Mai multe despre toate aceste obiective curajoase, dar şi despre felul în care se lucrează în mod concret la atingerea lor, am aflat chiar de la ei, într-un interviu încărcat de bucurie şi emoţie.
Blogunteer: De unde a venit ideea acestui concept inedit?
Asociaţia Pe Picioroange: Asociația Pe Picioroange este relativ nou înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, mai exact, din iulie 2014, însă ca și concept a existat încă din timpul anilor de studenție. Profesorul nostru de an a fost Marian Râlea, la îndemnul căruia a luat ființă Asociația Teatrul Vostru formată din tineri artiști, studenți ai Facultății de Litere și Arte Sibiu, specializarea Actorie și în cadrul căreia am susținut peste 300 de spectacole adresate atât copiilor dar și celor mari. De-a lungul timpului, participând cu Teatrul Vostru la diferite Festivaluri din țară, dar și din lume (amintesc aici Festivalul Internațional de Teatru de la Arras – Franța, Festivalul de Teatru de la Edinburgh – Scoția, Festivalul Internațional de Teatru Universitar de la Besancon – Franța) ne-a fost dat să întâlnim oameni de calitate, cu un rar talent, critici de artă, persoane în jurul cărora este de ajuns să petreci câteva minute pentru a-ți marca întreaga existență artistică. Am participat la workshop-uri coordonate de mari regizori ai teatrului (Andrei Șerban, Vlad Massaci, Claire Dancoisne, Scott Johnston) însă în mod cert, cel mai puternic impact l-a avut Marian Râlea – care și-a adus contribuția în procesul evoluției noastre și a cărui amprentă a rămas impregnată în actele noastre artistice. Am susținut spectacole de teatru în spații convenționale dar și neconvenționale (teatru de cafenea, bibliotecă, foaier, parc, piață, pietonală) și astfel a început să se contureze încet dar sigur ideea unei noi formule de teatru, la înălțime, pe picioroange.
Considerăm că în România, această nișă de teatru pe picioroange nu este acoperită, nu este exploatată și de asemenea, nu există artiști care să facă performanță din asta. Asociația Pe Picioroange s-a născut dintr-o necesitate absolută, dintr-o dorință a noastră de a pune în aplicare experiențele acumulate în urma participării la Festivaluri, din pasiune, dar mai ales din dorința de a ajuta tinerii din zonele limitrofe să se integreze în societate prin prisma artei, oferindu-le o nouă viziune asupra vieții – prin teatru de stradă.
În continuare susținem spectacole alături de Asociația Teatrul Vostru – trupa noastră de suflet dar și de Become, Bridge Theatre și orice altă trupă de teatru care dorește să colaboreze cu noi.
B.: Ce pot face doi tineri “Pe Picioroange” în cadrul unei asociaţii?
A.P.P.: Pe scurt doi tineri „Pe Picioroange” aduc bucurie în sufletele privitorilor. Credem că e nevoie de o doză de nebunie, de o doză de curaj, de raționament și să îți dai frâu liber imaginației.
Expunând amănunțit activitatea noastră, ea nu se limitează la spectacolul în sine. În spatele rezultatului, care ajunge în ochii spectatorului, se află o adevărată muncă. Și aici nu ne referim la repetițiile propiu-zise, pe care orice artist le parcurge ci la ansamblul de acțiuni desfășurate până la produsul final, spectacolul. Astfel, pornind de la o idee de spectacol sau tematică pentru un eveniment, gândim costumele apoi, punem în aplicare conceptul. Achiziționăm materialele, facem croiul, coasem la mașina de cusut și aplicăm articole de mercerie. Deși pare simplu, având în vedere că nu avem cunoștințe în domeniul croitoriei și a designului vestimentar, acest pas, este poate, cel mai greu de trecut. Trebuie studiată istoria pentru a aduna informații despre perioadele pe care le dorim: medievală, barocă, contemporană, elisabetană, commedia dell’arte, personaje mitologice, comice, angelice, malefice, tematice (Crăciun, Paște, Clovn, Zână).
Alt pas important este de a intra în contact cu persoanele potrivite care ne oferă evenimentele în cadrul cărora desfășurăm spectacolul. Aceste evenimente sunt Festivaluri, Concerte, Team-building-uri, Corporate, Ștranduri, Hoteluri, Parcuri de distracții. Se stabilesc „regulile jocului”, adică discuția despre: care este rolul nostru la eveniment, tematica dorită, durata activității/spectacolului nostru, vârsta și domeniul din care provin persoanele cărora ne adresăm (dacă este eveniment corporate), bugetul de care se dispune pentru crearea costumelor și a întregului concept. Apoi urmează, procurarea fotografiilor – un pas important pentru publicitatea noastră. Se știe că trăim într-o lume în care media este foarte importantă, o simplă fotografie te absolvă de orice comentariu. Dacă prezinți verbal personajele (costumele) din conceptul pe care îl poți oferi, riști să nu dai credit spuselor tale sau ca interlocutorul, pur și simplu să nu își poată imagina că ceea ce îi prezinți verbal poate fi pus în aplicare, poate chiar într-un mod mai calitativ decât se poate explica.
Până aici am descris partea de business care, deși pare a fi mai mult de croitori, manageri, P.R și mai puțin de actori ne ajută să procurăm elementele de logistică pentru segmentul de spectacole pentru copii din centrele de plasament – scopul pentru care am înființat Asociația. Spectacolele pentru copii și adolescenți nu seamănă nici unul cu celălalt, nu este un copy-paste, ca de altfel nici un eveniment de-al nostru. În general, spectacolele pentru cei mici durează între trei și cinci ore și este de fapt o distracție educativă în care comunicarea este primordială. Nu e vorba, neapărat de o comunicare verbală ci de o comunicare a gestului, a mimicii. Prin prisma poveștilor copilăriei, copiii devin personaje (Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Vrăjitoarea, Prințul, Scufița Roșie, Lupul) ajutați de câte un element vestimentar caracteristic personajului interpretat. Nu lipsesc jocurile, ghicitorile, atelierele de echilibru, de desen, de dicție, baloane modelate, pictură pe față – toate acestea formând un întreg care sprijină și dezvoltă capacitatea de memorare, echilibrul, coordonarea, munca în echipă, competitivitatea, învingerea tracului de a vorbi în public, descoperirea de noi aptitudini. În concluzie, spectacolele pentru cei mici sunt complexe, unice, originale, distractive, educative, recreative.
B.: În spatele spectacolului pe care îl oferiţi, care este scopul principal urmărit prin activitatea desfăşurată?
A.P.P.: Prin activitățile pe care le desfășurăm, la nivel de business dorim să frapăm, să ajungem la o performanță nemaiîntâlnită la nivel național, să surpindem prin inovația și calitatea spectacolelor și prezenței noastre la un eveniment. Scopul principal din spatele spectacolelor este de a cunoaște tineri din Centrele de Plasament, cu aptitudini deosebite, care sunt atrași de această artă și de tot ce înseamnă teatrul de stradă. Dorim să le oferim șansa la care, cel mai probabil nu îndrăznesc să viseze și anume aceea de a performa în spectacole și evenimente.
De curând, am făcut un studiu la un Centru de Plasament din județul Sibiu. A fost un fel de episod pilot pentru un proiect pe care, ne propunem să îl lansăm anul viitor, pentru a putea mări Asociația Pe Picioroange. Ne-am bucurat că ideea a fost îmbrățișată dar mai ales că am descoperit potențiali artiști.
Deocamdată, suntem doar doi artiști în Asociația Pe Picioroange, dar acest lucru nu este întâmplător. Lucrurile sunt gândite în așa fel, încât toți viitorii noștri colegi să provină din orfelinate iar noi să îi integrăm în lumea spectacolului oferindu-le astfel o alternativă către artă, ca și meserie, ca și formă de viață.
B.: Care sunt cele mai importante proiecte pe care le-aţi derulat?
A.P.P.: Cel mai important proiect desfășurat până la ora actuală este, fără doar și poate, proiectul pe care l-am desfășurat la un ștrand din Carei, Satu Mare. A fost un exercițiu care s-a întins pe o perioadă de două luni, în care am avut voie să greșim, exact ca în anii de studenție. A fost un proiect de inițiere în care „ne-am trezit” că suntem doar doi iar experiența noastră de până atunci a fost acumulată alături de Teatrul Vostru, în care eram câte 8-9 membrii și fiecare știa ce are de făcut în timpul unei reprezentații. Acolo ne-am dezvoltat ca și trupă, am învățat să croim costumele, să facem picturi pe față, să coordonăm sute de copiii – majoritatea nefiind vorbitori de limba română, să fim și sunetiști, și actori, și recuzitieri. Orașul Carei este, o zonă limitrofă în care teatrul nu este la îndemâna cetățenilor, nu există teatrul ca și instituție iar evenimentele culturale lipsesc cu desăvârșire. Prezența noastră acolo a fost mai mult decât un sentiment de bucurie pentru populația orașului iar rezultatele au fost pe măsura așteptărilor. Dacă la începutul proiectului, copiii erau dezorientați și încercau să se ascundă sau plângeau în momentul în care le ceream să se integreze într-un concurs, la final aceștia recitau poezii și își doreau să fie în fața microfonului pentru a putea să interpreteze diferite roluri.
B.: Cum evaluaţi, până în prezent, impactul proiectelor derulate?
A.P.P.: Până în prezent am reușit să ne acomodăm cu noul statut și să ne familiarizăm cu actele contabile, cu activitatea de marketing și să ne stabilim un ritm în care trebuie să facem față la toate aceste responsabilități pe care le implică funcțiile de conducere din cadrul unei Asociații. Scopul pe care ni l-am propus în primul an de existență juridică a fost atins și chiar depășit. Impactul proiectelor derulate a fost pozitiv, colaboratorii cu care am intrat în contact ne-au solicitat în mod repetat prezența la evenimentele pe care le-au organizat. Pragul a fost trecut, ne-am făcut remarcați prin profesionalism, seriozitate, real talent. Lumea a început să facă diferența dintre calitate și amatorism. Arta din România are nevoie și de spectacole pe picioroange.
B.: Cum apreciază publicul activitatea dificilă, riscantă, dar, în acelaşi timp, frumoasă şi originală a Asociaţiei?
A.P.P.: Publicul este în delir când le apare în față un personaj, venit parcă, din altă lume și încearcă să afle care este mecanismul picioroangelor, sistemul de prindere, câte ore de antrenament avem, dacă ar putea și ei să stea pe picioroange. Impactul puternic pe care îl produce apariția noastră este vizibil, chiar și de la noi, de sus dar așa cum am mai spus, în România, picioroangele nu sunt apreciate la adevărata lor valoare. În general personajele pe picioroange doar… merg (cel mai des sunt întâlnite în parade) sau întâmpină invitații la un eveniment.
Până la ora actuală, nu am întâlnit în România, nici o altă trupă care să facă performanță din activități pe picioroange, să danseze pe o coregrafie, să își creeze costume speciale pentru picioroange (de cele mai multe ori întâlnim personaje înalte dar care au costume pentru înălțimea unui om normal, iar dedesubt au pantaloni – în cazurile bune în nuanța costumului, pentru a-și ascunde picioroangele). De altfel, nu toți cei care merg pe picioroange sunt actori, o fac ca pe o distracție sau pentru un ciubuc, însă considerăm că atitudinea este esențială. Picioroangele trebuie să fie o prelungire a corpului. Să crezi în „picioarele tale lungi”, să te accepți ca și dimensiune și să descoperi ce poți să faci cu ele. Este ca în teatru, când „intri în pielea personajului”, numai așa durerea se va diminua, teama că o să cazi – pentru că este, într-adevăr un risc chiar și să te urci pe ele. Punctul de sprijin este de aproximativ 5-6 cm pe pământ și… cam atât, așadar pericolul poate să apară în orice moment. Am văzut de-a lungul timpului, animatori pe picioroange care, datorită atitudinii greșite cu care își tratau propriul personaj, își compromiteau rolul sau se anulau ca și existență. Pe cât erau de înalți, pe atât deveneau de nesemnificativi. Se citea chinul, suferința fizică, totul era o încrâncenare, iar sentimentele pe care le trezeau erau de o infinită milă.
Nu foarte des întâlnită, această artă pe picioroange începe să prindă contur iar noi ne străduim de fiecare dată să lăsăm o impresie bună, oamenii își doresc să ne mai vadă iar cei cu care am avut colaborări se întorc de fiecare dată la noi, întrebându-ne ce le mai putem oferi sau cum să integreze picioroangele într-un anumit eveniment pentru că își doresc să fim și noi acolo.
B.: De curând, aţi participat la cel mai mare concurs al talentului naţional. Cum aţi trăit această experienţă şi în ce fel s-a schimbat activitatea Asociaţiei cu această oportunitate?
A.P.P.: Activitatea noastră este aceeași. A fost un alt exercițiu. Ne bucurăm că am reușit să demonstrăm că arta se poate face la nivel înalt, la propriu și la figurat. A fost primul concurs la care am participat, dar mai important decât atât, a fost faptul că s-au petrecut lucruri în premieră și anume: am dansat pe picioroange pentru prima dată pe o coregrafie. Datorită concursului și necesității noastre de a prezenta un moment artistic, am întâlnit-o pe coregrafa noastră de la GYMBOdance Sibiu, Casiana Coțofană – persoana cea mai potrivită în creearea coregrafiilor noastre. Și spun asta, nu dintr-o dorință de a o omagia ci pentru că, activitatea noastră pe picioroange nu poate să fie un dans în sine așadar trebuie să ne bazăm foarte mult pe expresivitatea corporală. În majoritatea mișcărilor de dans se folosește călcâiul și vârful iar noi la picioroange nu avem decât o talpă de 5-6 centimetri și atunci este foarte important să punem în valoare partea de sus a corpului și mai ales să creăm o poveste. Casiana, având la bază, pe lângă Facultatea de Coregrafie, un liceu cu profil teatru, am comunicat într-un limbaj familiar. Nu ne-a fost doar instructor de dans ci și mentor, prieten și din fericire colaborarea cu ea continuă.
B.: Care sunt planurile de viitor şi cum vă propuneţi să vă atingeţi obiectivele?
A.P.P.: Ne reinventăm după fiecare eveniment și exploatăm la maxim picioroangele, descoperim mișcări noi, depășim recorduri de timp de stat pe ele. Planurile noastre sunt de a evolua firesc, fără să accelerăm lucururile, să ne bucurăm de fiecare oportunitate care ni se ivește.
În prezent ne bucurăm de faptul că vom reprezenta România, în Columbia, la Festivalul „Encuentro Internacional de Zanqueros <Paz y Libertad>”, singurul Festival care se adresează în exclusivitatea artiștilor pe picioroange, care se află la a X-a ediție și care se va desfășura în perioada 14-17 August 2015. Este o încununare pentru noi faptul că suntem invitați de onoare ai acestui Festival. Prezența noastră acolo va fi posibilă datorită partenerului nostru – Institul Cultural Român și a câtorva sponsori (Kathrey România, Simpa Sibiu, Rotary Club Sibiu, Magazinul Pescarului Teo Sibiu, GYMBOdance Sibiu).
Spectacolul de teatru-dans pe picioroange se intitulează „Izvor de tradiții românești revărsat în ținutul columbian” și va fi realizat sub îndrumarea și coregrafia Casianei Coțofană. Proiectele pe care dorim să le elaborăm pe viitor sunt de integrare a tinerilor prin spectacolele și atelierele pe care le vom susține la Centrele de Plasament, de colaborare cu aceștia ca și angajați ai Asociației Pe Picioroange, organizarea unui Festival al Piciorangelor (după modelul celui din Columbia) și bineînțeles cât mai multe participări la Festivaluri și alte evenimente.
Mai multe despre frumoasele realizări și activitatea organizației aflați pe site-ul Asociației Pe Picioroange.
Buna ziua. Se cauta pentru o reclama – filmare in data de 14.11.2016 oameni care merg pe picioaroange Plata 200 euro/zi . Detalii Marian Iordachescu 0772271893. Multumesc !