Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

Paula Herlo – voluntariatul înseamnă fericire

imagePe blog-ul personal, a ales să se prezinte prin ochii unei colege de breaslă: „atunci când își pune ceva în minte, e gata să se urce și în mâini pe Inter ca să audă lumea ce are ea de spus.” Nu spune multe despre sine. Lasă vorbitul în seama acțiunilor sale și schimbărilor pe care le-au produs. Se regăsește în oamenii pe care i-a întâlnit. Totuși, într-un cuvânt, se consideră, scurt și ferm, „Determinată!”.

Vă propunem, astăzi, un interviu cu Paula Herlo, cea care a descoperit pasiunea în jurnalism și o transpune în anchete și reportaje care au schimbat vieți și legi în România. A ales să se implice intens în acțiuni de caritate și să sprijine voluntariatul.

Ajunsesem la o stare de echilibru în viață când am simțit să dăruiesc și altora. Nu bani, pentru că sunt un om care își drămuiește veniturile, ci timp și pasiunea de a vedea cum oameni și locuri se schimbă în urma mea.

Pentru Paula Herlo, voluntariatul reprezintă plăcerea de a dărui, care îi bucură sufletul. Admirabil este faptul că profită de orice ocazie în care este întrebată despre sine, să vorbească, de fapt, despre toți oamenii alături de care a reușit să aducă multe schimbări. Astfel, ne povestește despre cum „Bursa de fericire” – platforma de strângere de fonduri a Asociației Dăruiește Viață – a fost creată din ideea unei doamne minunate, Loredana Caradimu, care a înțeles că dăruind devii mai fericit. Așadar, voluntariatul înseamnă fericire.

De-a lungul timpului, a câștigat numeroase premii pentru proiecte care pot fi considerate, în aceeași măsură, de jurnalism și acte de caritate. Nu le poate pune într-o ierarhie, acestea fiind activități diferite și se raportează la ele diferit. Totuși, recunoaște că s-a folosit deseori de meseria ei ca să pună în practică proiectele de voluntariat.

Rolul mass-mediei e să informeze, dar își poate folosi puterea ca să producă schimbări. Iar asta se întâmplă. Am văzut că mai toate trusturile au acum campanii de CSR, ceea ce e foarte bine.

În 2008, apare prima campanie coordonată și realizată de ea și colegii de la Ştirile PRO TV – “Tu  știi ce mai face copilul tău?” Câştigă Premiul Emmy, la New York, premiul constituind o premieră pentru România, dar şi pentru televiziunile din Europa de Est. Așa cum aproape întotdeauna numele Paula Herlo este asociat cu această victorie, și ea, la rândul său, o consideră cea mai mare realizare, însă doar la nivel profesional.

Mai importante decât recunoașterea în sine sunt schimbările pe care campaniile pe care le-am coordonat le-au produs: legea privind protecţia copiilor lăsaţi acasă de părinții plecați la muncă în străinătate, ca urmare a campaniei „Tu știi ce mai face copilul tău?”, dublarea numărului de donatori de organe în urma campaniei „Există viață după moarte, înființarea Registrului Donatorilor Onorifici de Celule Stem, ca efect al campaniei „Avem viață în sânge” prin care bolnavii de cancer din România sunt ajutați de donatori din toată lumea. De asemenea, legea adopției a fost modificată datorită seriei de reportaje din campania „Vreau și eu părinții mei”.

imageEste Președinte Onorific al Asociației „Dăruieşte viaţă” și multe dintre aceste schimbări majore au fost realizate alături de asociaţie. Pe fetele de la “Dăruieşte viaţă” le-a cunoscut în 2009, în timp ce lucra la campania “Avem viață în sânge”, prin care își propunea să convingă autoritățile să înființeze “Registrul Donatorilor Onorifici de Celule Stem”, pentru ca bolnavii de leucemie care nu aveau un donator în familie să nu mai moară cu zile.

În acea perioadă, i-a scris un mesaj Oanei Gheorghiu, prezentându-i cazul unui tânăr de 16 ani care nu putea ajunge la tratament, pentru că responsabilii din Ministerul Sănătății nu-i aprobau finanțarea.

Le-am ajutat atunci să-și faca auzită vocea, le-am filmat în lupta lor cu Ministerul, iar tânărul a fost trimis în Israel. Din păcate, mult prea târziu. M-a impresionat lupta lor pentru un copil pe care nici măcar nu-l cunoșteau și le-am sugerat atunci să-și folosească acest tip de activism înființând o asociație. Ceea ce s-a și întâmplat. De atunci suntem împreună.

Acțiunile de caritate trag după sine o implicație emoțională puternică. Și se intensifică la maxim atunci când este vorba de viață și moarte. Este crunt să vezi că viața unui om stă în monezi, la propriu și la figurat, care se rotesc – poate fi cap sau pajură, viață sau moarte. În astfel de cazuri, înțelegi că, dincolo de ajutorul financiar, oamenii au nevoie de mai mult.

Că în lupta cu moartea, mai mult decât orice, bolnavii vor să simtă că nu sunt singuri. Iar noi, în ultimii șase ani, le-am fost alături tuturor celor care ne-au cerut ajutorul. 

Atunci când vine vorba de persoane publice, foarte mulți sunt interesați de ceea ce scrie în declarațiile lor de avere. Ei bine, și voluntarii au astfel de declarații, dar mult mai importante.

Metaforic vorbind, am o avere impresionantă: peste 20 de săli sterile construite în trei spitale din România, în care sunt salvați anual sute de bolnavi de leucemie sau alte forme de cancer al sângelui.  Două laboratoare de citogenetică, la Timișoara și București, în care se diagnostighează în profunzime tipurile de cancer de care suferă bolnavii, o secție de ATI pentru copiii de la Louis Țurcanu, o secție de oncologie renovată după standarde occidentale la Spitalul Elias. Bineînţeles, din listă nu puteau să îi lipsească și câțiva oameni care au pus umărul și au constuit această avere: Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu, Bianca Voinescu și Mihaela Pintilie.

A fost atât în postura de nominalizată, câștigătoare, dar şi de membru al juriului la Gala Națională a Voluntarilor. Este convinsă că oamenii care fac toate aceste lucruri voluntare nu le fac pentru premii. Dar, dacă munca lor e recunoscută, ei nu se supără 🙂

La invitația unor tineri, a acceptat să vorbească, în cadrul unei conferințe, despre ce înseamnă să fii model. În liceu, a ratat o finală de miss, dar a ajuns totuși un model, schimbând legi și vieți omenești. Pentru ea sunt modele: “mama, fetele de la Asociația Dăruiește Viață, colegii de la România, te iubesc! Și oamenii speciali pe care i-am întâlnit de-a lungul carierei și care sunt adevărate lecții de viață. Și sunt mulți.”

Pentru ceea ce a realizat în media, a fost declarată Femeia Anului pentru Jurnalism Social, în 2015.

imageNu știu exact cum arată, dar eu când mă uit în oglindă nu văd nici o femeie a anului. Văd un om cu defecte și calități pe care Dumnezeu l-a binecuvântat dăruindu-i mai mult decât putea visa.

Momentan îmi susțin proiectul personal: mamă pentru a doua oară. Voluntariatul nu înseamnă efort. Pe cale de consecință, lucrurile se leagă firesc, iar proiectele prind viață la fel de firesc.

Pe pagina personală, o puteți descoperi pe mama, soția, jurnalista și voluntara Paula Herlo.

Premii

2008 – Premiul Emmy pentru campania “Tu ştii ce mai face copilul tău?”
2008 – Premiul IAA pentru campania “Tu ştii ce mai face copilul tău?”
2009 – Premiul NAB pentru două dintre cele patru campanii laureate: “Există viaţă după moarte” şi “Tu ştii ce mai face copilul tău?”
2010 – Premiul Şcolii Europene de Oncologie pentru campania “Avem viaţă în sânge”
2010 – Premiul TV Mania pentru campania “Avem viaţă în sânge”
2011 – Premiul IAA alături de echipa emisiunii “România, te iubesc!”
2011 – Premiul FNOPC pentru campania “Vreau şi eu părinţii mei”
2012 – Premiul pentru jurnalism TV – Gala Medica
2012 – Premiul PR Award pentru campania “Vreau şi eu părinţii mei”
2012 – Premiul Galei Participarii Publice pentru campania “Vreau şi eu părinţii mei”
2013 – Premiul Galei Oameni pentru Oameni pentru susţinerea campaniei “Dar din dar se face viață” al Asociației Dăruiește Viață
2014 – Premiul pentru jurnalism – Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială
2015 – Premiul Femeia Anului pentru Jurnalism Social al Galei Avantaje

 

 

Articole asemanatoare:

Tags: , , , , , , , , , ,