Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

Miruna Mărgărit: Te simţi salvat atunci când vezi că mai există oameni buni şi frumoşi.

526860_445820125479071_306633744_nExistă oameni pe care abia ce-i întâlneşti, şi ai impresia că-i cunoşti de-o viaţă… Pe Miruna am întâlnit-o în preajma Crăciunului de anul trecut – ni s-au intersectat drumurile în timp ce încercam să contribui şi eu cât de puţin la campania umanitară pusă la cale de ea şi ceilalţi sufletişti dintr-un grup organizat pe  Facebook.

Am început printr-o mică donaţie, i-am cerut ajutorul pentru o altă campanie (şi a spus “Da” imediat), am devenit cititoare a  blogului ei (easiea.blogspot.ro/), iar mai nou, suntem colege de asociaţie.

Aşa am devenit şi eu parte din acea ”mână de oameni” care ar vrea să dea o mână de ajutor. Pentru că, asemenea Mirunei , şi eu cred la fel: Poţi să faci mai mult”…

Mai departe, o las chiar pe ea să se prezinte:

Cine este omul şi voluntarul Miruna Mărgărit?

În primul rând, sunt mamă. Nu spun asta în sensul că am adus pe lume un copil pe care îl cresc, spun că sunt mamă adică sunt tot cortegiul acela de sentimente şi trăiri care te fac mai uman, care te fac mai frumos cu sufletul. Starea de a fi mamă m-a întors către omul sensibil şi empatic dinainte de a mi se întâmpla viaţa de adult. Trec peste noi anii aceştia moderni foarte aglomeraţi în care nu mai avem timp să simţim nici pentru noi, darămite pentru alţii.

Trebuie să te intorci la starea ta iniţială pentru a putea simţi lângă un om care este în nevoie, trebuie să poţi fi sincer şi inocent pentru a ajuta simplu şi din suflet. Această stare a adus-o în viaţa mea copilul. De când este alături de mine simt că pot să ajut aşa cum ajutam atunci când eram copii, la primul impuls şi fără tăgadă. Doar că acum avem alte mijloace, avem informaţii, relaţii, bază materială, acum putem face ceva care să conteze.

Când eram copil ajutam cărăbuşii să treacă strada, acum pot ajuta un om să treacă o iarnă, o boală, poate chiar o viaţă.

În al doilea rând sunt om de resurse umane, conduc Departamentul de resurse umane dintr-o companie românească, neaoşă. Este o satisfacţie că am reuşit să am o carieră într-un domeniu pe care-l iubesc, este mare lucru să ştii că munca ta are un sens dincolo de a produce ceva material.

La aproape 33 de ani pot spune că am atins un echilibru care să-mi permită să-i pot ajuta pe ceilalţi fără a mă pierde pe mine. În acţiunile de voluntariat este foarte important să simţi acest echilibru. Fără el poţi face mai mult rău decât bine.

Ce inseamnă pe scurt iniţiativa O mână de ajutor de la o mână de oameni?

407255_452120181515732_1485749406_nTotul se învârte în jurul cuvintelor “ajutor” şi “oameni”. Ne propunem ca în fiecare lună să promovam 2-3 cazuri umanitare. Ne canalizăm efortul către familiile aflate în mare dificultate materială şi către copiii cu afecţiuni grave care au nevoie de ajutor imediat.

Ne gândim în primul rând la susţinerea supravieţuirii de zi cu zi, alimente, produse pentru igienă, îmbrăcăminte, bani pentru întreţinere, lemne, medicamente.

Speranţa noastră esta ca la încheierea campaniei active câţiva oameni să rămână ataşaţi de cei ajutaţi şi să ofere un sprijin continuu acestor familii.

Pentru fiecare caz în parte există un părinte de caz. El documentează cazul, se asigură că avem de-a face cu o situaţie reală, este foarte important ca cei ajutaţi să fie autentici şi campania de ajutorare să fie una transparentă.  Apoi, el coordoneză strângerea donaţiilor, ţine legatura cu cei în nevoie, caută mijloace de a ajuta pe termen lung.

Se glumeşte mult pe marginea reţelelor de socializare, dar dincolo de glumă, există această forţă reală pe care o are o mare masă de oameni.

Un mesaj transmis astăzi în România poate face într-o singura zi înconjurul lumii şi poate fi văzut de milioane de oameni. O forţă care poate fi extrem de utilă atuci când desfăşori acţiuni caritabile. Facebook-ul ne-a dat avânt.


Cum a început totul şi ce acţiuni desfăşoara în această perioadă grupul?

Grupul nostru “O mână de ajutor de la o mână de oameni” s-a născut din fericirea unei misiuni caritabile duse la un bun sfârşit. Prietena mea Monica Slincu avusese ideea frumoasă de a ajuta o mamă pusă în faţa unui diagnostic destul de greu al copilului ei.

Acţiunea s-a desfăşurat fulgerător, s-au strâns banii  şi se punea problema închiderii acelui grup. Deja apărusera câteva voci care propuneau noi situaţii unde era nevoie de ajutor.

Atunci am venit cu ideea de a face un nou grup, public de această dată, unde să putem merge mai departe. Imediat ni s-a alăturat Maria Coman (Antena 3) şi ne-am bucurat că avem lângă noi un om cu experienţă în voluntariat şi acţiuni caritabile – ştim cu toţii campaniile Fundaţiei ”Mereu aproape.”

Monica pentru moment s-a retras din activitatea de pe grup pentru că doreşte să-şi poată canaliza toată energia către un alt proiect de voluntariat apropiat sufletului ei. Absolventă de psihologie, ea participă ca voluntar în programul Asociaţiei pentru intervenţie terapeutică în autism – AITA. (Dacă doriţi să consultaţi acest program, o puteţi face pe site-ul lor www.autism-aita.ro/fii-voluntar).

Alţi doi oameni foarte importanţi pentru grupul nostru sunt Nicoleta Ţintea (Antena 1), un om minunat, de o generozitate rară şi Roxana Dumitru (Asociaţia PAVEL), un înger pentru copiii blonavi de cancer internaţi în Spitalul Fundeni.

Bărbatul din familia noastră este Mihai Brânzan, voluntar Crucea Roşie, cu multă putere de muncă şi disponibilitatea de a se pune în linia întâi la nevoie.Aceasta este nucleul, lângă noi au venit aproape 500 de oameni care atunci când se simt aproape de un caz ne sprijină cu donaţii şi gânduri bune. Gândurile bune contează foarte mult, cel puţin eu aşa cred, fără o energie pozitivă în jurul tău, lucrurile nu se mişcă în sensul frumos.

În aceste prime două luni de activitate, s-au primit contribuţii directe în bani de 10.000 de lei şi foarte multe haine, încălţăminte, jucării, alimente, medicamente. Pe lângă aceşti bani au fost donaţi şi 6.000 lei pentru cazul meu de suflet la care am adăugat cei 3.000 de lei din mica mea licitaţie de Crăciun. O să vă povestesc despre el mai jos. Le mulţumesc tuturor!

În această perioadă încă se simt ecourile ultimei campanii. Înainte de Sărbători ne-am propus să aducem puţină bucurie în sânul a şase familii foarte sărace dintr-un sat din judetul Giurgiu, satul Raleşti, comuna Gogoşari. Am fost acolo împreună cu Mihai şi ne-am întors fără cuvinte. Case care stau să cadă, fără electricitate sau încălzire. Familii în care există câte patru copii, iar părinţii nu au niciun venit muncesc cu ziua atunci când au ce.

Câteva zile mai târziu aveam să scriu pe blog un articol apel pentru aceşti oameni. Postarea a avut aproape 2.500 de vizualizări în câteva zile, le mulţumesc tutor acelora care au transmis-o mai departe. Ajutorul a venit imediat şi nesperat de generos. Oamenii de pe grup s-au mobilizat exemplar şi am primit donaţii chiar şi din Grecia sau Franţa. Cazul a fost preluat în media astfel ajungând acolo şi alte grupuri, chiar beneficiind de o strângere de fonduri organizată de Mihaela Borcea şi Cătălin Botezatu.

Însă soluţia aceasta este de moment, căutăm modalităţi da a ajuta pe termen lung, de a-i ajuta pe aceşti oameni să se poată întreţine, să poată produce alimentele de  bază, de a obţine ajutorul social acolo unde au dreptul. Aici, orice idei sunt binevenite, aşteptăm sugestiile şi sprijinul vostru.

424028_464699900257760_1648429932_nUltima acţiune demarată pe grup şi pentru care ne mobilizăm cu toţii este cea a Mariei Coman în sprijinul Asociaţiei “Copii, suflete, speranţe” prin Campania “Construieşte speranţe”.

Înfiinţată în urmă cu aproape doi ani, asociația este un proiect umanitar prin care membrii fondatori, colaboratorii şi ceilalți membri se pun la dispoziția comunității cu pasiune, dedicare și resurse pentru sprijinirea copiilor cu probleme neuro-motorii și a familiilor lor, atât prin ajutor direct (fonduri și consiliere) cât și indirect prin coordonarea campaniilor de promovare, strâgere de fonduri dar și proiectarea, construcția și administrarea în România a unui centru nou, modern pentru recuperarea și reabilitarea copiilor cu probleme neuro-motorii, care să înglobeze cele mai recente tehnologii si practici medicale.

“Construieşte Speranţe” este un proiect prin care Asociaţia “Copii, Suflete, Speranţe” coordonează strângerea de fonduri pentru construcţia la Constanţa a unui centru nou, ultraspecializat, care va reuni sub acelaşi acoperiş cele mai noi metode de tratament din lume pentru recuperarea şi reabilitarea copiilor cu probleme neuro-motorii.
Fiecare donaţie vine cu un tricou unic, un simbol al faptului că fiecare dintre noi multiplicat cu 50 000 putem realiza ceva uimitor.
Lucrurile merg destul de greu, pe lângă milionul de dolari pe care şi-au propus să-l strângă din donaţii, au nevoie de încă şapte milioane de euro pentru realizarea centrului.

Aceşti bani vor veni din fonduri. Tricoul meu poartă numarul 195, au nevoie  de 50.000 de donaţii. Intraţi, vă rog, pe pagina asociaţiei şi sprijiniţi acest demers nobil. Suferinţa copiilor şi a părinţilor lor este inimaginabilă pentru noi cei norocoşi, noi care avem copii sănătoşi acasă.

Testimonialele de pe pagina asociaţiei sunt cutremurătoare (www.copiisuflete.ro/campania-50000-de-sperante).

Ce planuri de viitor “caritabil” ai?

Suntem încă tineri, cruzi. Încercăm să găsim o forma de organizare pentru a optimiza eforturile. Ştiu cât de ocupaţi sunt cei care ne oferă parte din timpul lor şi vreau să respect acest timp. Personal  mă lupt cu propriul balaur.Eu sunt părinte unic, nu îmi place să spun că sunt mamă singură, nu sunt singură, o am pe fetiţa mea. Dar rezonez într-un fel aparte cu oamenii asemeni mie, cu părinţii care şi-au asumat singuri creşterea unui copil.

Norocul a fost ca eu să am resursele materiale şi sufleteşti să pot face asta numai prin propriile forţe, chiar şi aşa şi eu am avut momente când am simţit nevoia de sprijin. În special mi-aş fi dorit să existe un centru pentru consiliere psihologică, să existe specialişti în psihologia copilului axaţi pe dilemele copilului care provine dintr-o familie monoparentală.

Gândesc un astfel de centru unde să se ofere consiliere gratuită, acesta ar fi visul meu. Îmi doresc să pot face mai mult pentru mamele şi taţii din familiile monoparentale, vreau să ştie că se poate, că poţi creşte un copil şi singur, că-l poţi face un om la fel de frumos, vreau să ştie că pot obţine sprijin atunci când simt că nu mai pot.

Un prin pas a fost înscrierea în Asociaţia Familiilor Monoparentale FAMO. O iniţiativă lăudabilă, unde sper să găsesc sprijinul necesar pentru a duce acest vis mai departe.

Până la realizarea visului cel mare am altele mai mici şi mai uşor realizabile. Vă spuneam mai sus de familiile sărmane din satul Raleşti, acolo l-am întâlnit pe Benone Susanu. Benone este un tată care îşi creste singur cei doi copii minori- Teodor de 8 ani şi Andrei de 3 ani. Mama copiilor i-a abandonat în urma cu aproape doi ani. Tatăl munceşte în construcţii pentru salariul minim pe economie. Când l-am intalnit noi, nu mai muncea pentru bani, aştepta materiale de construcţii în schimbul muncii lui. De parcă nu ar fi avut destule greutăţi, în această toamnă le-a ars casa. Nu aveau nimic de mâncare, nu mai aveau haine, obiecte de mobilier, nimic. În urma campaniei demarate pe grup, am putut strânge pentru ei alimente, haine, mobilă, produse pentru igienă, s-a cumparat un aragaz, frigider, s-au strâns bani pe care-i alocăm treptat pentru a-i scoate din iarnă.

Acum, tatăl şi cei doi copii locuiesc într-o casă socială care nu mai are nici electricitate. Dar sunt 3 camere, au o curte mare, şi-ar putea reface aici viaţa.    Casa este de vanzare pentru suma de 20.000 lei. De Sărbători am reuşit să strâng 9.000 de lei. Le mulţumesc celor care au donat şi celor care au participat în cadrul licitaţiei de Crăciun. În special Alinei Dumitru, lui Cristian Dascălu şi Narcisei Sabău (Fundaţia iNes Group) pentru generozitate. Caut în continuare donaţii pentru ca în primăvara aceasta casa să fie a lor. Îmi doresc să aduc speranţa în ochii acestor copii care nu ştiu să se bucure de o jucărie, au mereu teama că mâine jucăria nu o să mai fie.

Ai un motto, o deviză care te ghidează? Ce te motivează în tot acest demers?

La început mă motiva o amintire foarte tristă. Amintirea unui copil cu ochii albaştri care crescuse în braţele mamei sale pe  trotuarul din fata unei cofetării. Acest copil a murit acum un an înainte de Crăciun. L-au omorât saracia şi nepăsarea.

Mi-am spus atunci că nu o să mai trec mai departe doar întinzând o hârtie de 5 lei. Trebuie să pot face mai mult. Poţi să faci mai mult! Nu ştiu dacă este o deviză sau un motto, dar este motivarea mea. Toţi putem face mai mult. Nu trebuie să fii  bogat, un geniu, un om perfect, nici timp liber foarte mult nu trebuie să ai. Fiecare poate contribui, trebuie doar să vrea. Încearcă să îţi spui in fiecare zi în minte că poţi face mai mult pentru cei din jurul tău, o să fii uimit ce minuni pot ieşi de aici.

Acum începe să mă motiveze bucuria oamenilor ajutaţi, îţi dă forţa de a merge mai departe.

Mă motivează oamenii care ni s-au alăturat. Frumuseţea lor. Te simţi salvat atunci când vezi că mai există oameni buni şi frumoşi. Vă mulţumesc!

 

 

Articole asemanatoare:

Tags: , , , , , , , ,