Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

Ştefan Guţă – “Nu contează de câte ori vei urca pe scenă, mereu vei avea emoţii”

De cele mai multe ori, abilitățile oratorice au un rol decisiv  în prezentarea unui produs sau a unei idei, în cele mai multe cazuri funcţionând regula “Nu contează neapărat ce spui, ci cum spui!”. Persoana care își ține discursul trebuie să fie sigură pe ea și să convingă publicul de adevărul celor spuse, însă nu trebuie subestimată nici calitatea informaţiei. Aşadar, oratoria devine din ce în ce mai importantă, abilităţile de public speaking fiind din ce în ce mai căutate, mai ales în rândul tinerilor.

Sâmbătă , 12 mai, Blogunteer a fost prezent la Piteşti, unde s-au adunat tineri din toată ţara pentru a participa la cea de-a V-a etapă a Concursului de Oratorie „Demostene” organizat de clubul Interact ; în cadrul acestui concurs am adunat informaţii utile pentru toţi oratorii sau viitorii oratori, de la doamna Ileana Topologeanu, profesoară de limba şi literatura română şi reprezentant al juriului, dar şi de la câştigătorul locului I, Guţă Ştefan Decebal, elev în clasa a XII-a.

” Avem nevoie de comunicare în toate situaţiile de viaţă, indiferent pe ce palier al societăţii vom fi plasaţi. Avem nevoie de comunicare în familie, în profesie, cu prietenii… Prin urmare, ar trebui să ne gândim să ne dezvoltăm aceste abilităţi.

Participarea la un concurs de oratorie implică, în primul rând, să-ţi depăşeşti emoţia: poate vei greşi, poate publicul nu te înţelege şi nu te acceptă, poate va fi un eşec. Importantă va fi  emoţia pe care o vei simţi şi care te va îmbogăţi.

Vei avea de construit un discurs pe o temă. Documentează-te! Studiază mai multe puncte de vedere din care vei aborda ipoteza. Consultă specialişti şi caută opinii avizate! Nu încerca să repeţi o serie de păreri preconcepute, fiindcă vei plictisi. Pastrează echilibrul. Fii unic şi construieşte pentru discursul tău o formă originală! Nu te baza doar pe improvizaţie şi pe farmecul tău personal! Învaţă discursul şi încearcă să răspunzi unor aşteptări multiple. Nu uita: sunt melodii pe care le îndrăgim cu toţii.

Prima etapă a pregătirii poate fi discursul în oglindă sau căţelul / pisica / peştii din acvariu vor părea foarte interesaţi de vorbele tale… Exersează cu prietenii, la concursuri, vei fi din ce în ce mai bun. Uneori vei obţine premii, vei munci mult pentru ele sau alteori vei spune că ai avut noroc, uitând că la primele concursuri era atât de greu să stai în faţa publicului, să-ţi aduci aminte cuvintele, uitând perioada în care doar ai muncit.

Poate îţi vei găsi o sujbă la care ai nevoie de abilităţile pe care ţi le-ai dezvoltat sau doar va fi o amintire plăcută a perioadei adolescenţei, oricum, va fi un mod de a te cunoaşte, de a te dezvolta şi de a te distra în acelaşi timp.

Cuvintele alină, înaripează, construiesc. Tu doar trebuie să le opreşti o clipă şi să le pui să să-ţi exprime gândurile.” (Ileana Topologeanu )

” La prima participare, mi-a spus cineva despre concurs şi mi-am zis că nu aveam nimic de pierdut dacă merg şi eu, aşa că m-am prezentat în ziua respectivă la biblioteca Colegiului Brătianu. Emotii mai mari ca atunci nu cred că am mai avut şi faptul că eram cu mai mulţi prieteni care participau sau erau din Interact nu m-a ajutat deloc. Mecanismul meu de apărare în astfel de situaţii consta în  eliberarea presiunii prin râs, ajungându-se la situaţia în care eu continuam  să spun că ar fi ceva foarte amuzant şi miraculos (tema abordata de mine atunci) să mă calific la faza următoare. Uimirea mea a fost şi mai mare când mi-am auzit numele printre cei care vor reprezenta oraşul la faza naţională.

Fiind complet neiniţiat în arta oratoriei, la naţională am fost depăşit de nivelul celorlalti şi am spus că nu o sa mai particip. Dar după un an, în faţa unei noi ediţii, nu m-am putut abţine, raţiunea îmi spunea să stau cuminte şi să îmi văd de drum, dar simţeam ceva înăuntru care nu imi dădea voie să mă gândesc la altceva şi care mă împingea încet, dar sigur tot mai aproape de scenă. Am participat şi a doua oara şi, de data aceasta am trecut în etapa urmatoare primul şi asta mi s-a urcat la cap, iar la concurs, am lasat iar emoţiile să mă depăşească şi nu am facut nimic.

Fiind în clasa a XII-a, mi-am spus că nu am timp de incă o ediţie a concursului de oratorie anul acesta, dar văzând cât de mult timp aveam la dispoziţie de fapt şi cât de mult mă atrage ideea de a fi în centrul atenţiei pe o scenă şi să văd atâtea priviri concentrate asupra mea, nu am rezistat tentaţiei. Însă acum eram mult mai pregătit pentru că am început să îmi iau citate sau maxime din cărti şi să încep să le comentez doar pentru că nu aveam chef să fac altceva. Ajuns la prima probă, am rămas uimit de mulţimea spectatorilor de la faza locală; eram intr-un final exact unde voiam să fiu: în centrul atenţiei, pentru aproape 5 minute cât mi-am ţinut discursul, universul se rotea în jurul meu. După concurs m-am întalnit cu o altă participantă, care s-a calificat la naţională şi voia să înveţe de la mine…numai ideea de a învăţa şi de a împărtăşi experienţa pe care nu prea o am, m-a nedumerit.

Ideea de bază a povestioarei mele este că fiecare ar trebui să urce pe o scenă şi să încerce să îşi învingă teama de a vorbi în public pentru a vedea dacă există, ca in cazul meu, o scânteie care să îl aducă mereu aproape de scenă. Al doilea lucru pe care cei care vor să participe la un astfel de concurs ar trebui să îl ştie, este că nu contează de câte ori te urci pe o scenă, mereu, mereu vei avea emoţii. „Experienţa” despre care se tot vorbeşte nu este altceva decât modalitatea fiecăruia de a lua o slăbiciune şi de a o transforma într-un atuu, de a-ţi interioriza frica până când se exteriorizează personalitatea, pentru că o persoana cu o mentalitate ca a mea se va simţi pe scena mai bine decât în propriul pat.

De asemenea, când pregăteşti un discurs de acasa şi îl înveţi pe de rost, şi pe scenă te blochezi, pentru că se întâmplă, nu îngheţa, este foarte periculos să taci în faţa unei mulţimi. În timp ce te gândeşti la ce urmează să spui, nu te pierde. Concentrează-te. Eşti singur în sală, respiră adânc, reia ideea anterioară, cu alte cuvinte vizualizează foaia pe care ai scris discursul, caută rândul unde ai rămas şi o să vezi că acele 20-30 de secunde în care ai căutat răspunsul au trecut în 3-4 şi tu ţi-ai reluat ideea fără ca cineva să îşi dea seama că te-ai pierdut.

Deschide-te publicului, coboară de pe scenă, daca ai un sacou şi o cămaşă sau o vestă pe sub, dă-l jos, identifică-te cu audienţa, interacţionează cu ei, foloseşte gesturi ample mai rar, nu deloc, doar mai rar şi fă multe gesturi mici, la nivel de degete pe care să nu le obseve ceilalti, dar care să te calmeze pe tine. Zambeşte mult şi nu te uita la vreo persoană anume, uite-te peste ele şi schimbă locul în care priveşti la fiecare 3-4 secunde, dar lasă impresia ca  i-ai privit în ochi.

Cel mai important, când cobori de pe scenă, este să te relaxezi imediat ce îţi termini discursul pentru că altfel vei tremura şi vei simţi cum eşti inundat de adrenalină. Cam în asta constă povestea şi sfaturile mele. ” ( Guţă Ştefan Decebal )

 

Sursă foto prima pagină: www.CartoonStock.com

Articole asemanatoare:

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,