Blogunteer.ro

Împreună spunem povestea voluntariatului din România!

O întâmplare te poate conduce spre o experienţă de viaţă

Uneori, destinul tinde să ne arate că toate lucrurile se întâmplă cu un scop. Oana Pascu, o tânără studentă a Universităţii Româno-Americane, are astăzi în spate o experienţă greu de egalat în ceea ce priveşte organizarea, munca în echipă sau alte proiecte naţionale,cât şi internaţionale. Oana doreşte să împărtăşească şi cu alţii povestea ei, o poveste ce a început “accidental”.

 

1)  La ce vârstă te-ai implicat prima dată într-o activitate de voluntariat şi care a fost motivaţia ta?

De-a lungul copilăriei am fost foarte pasionată de sporturi. Îmi plăcea ideea de echipă, îmi plăcea să fac mișcare și îmi plăcea faptul că aveam oportunitatea de a cunoaște oameni noi. Cu toate astea în fiecare an începeam să practic un nou sport lăsându-l pe altul în urmă. Am experimentat de la tenis, dansuri sau handball la înot, balet, karting, sau basketball.

În clasa a IX-a am descoperit voleiul. Părea cel mai potrivit sport pentru mine dintre toate pe care le experimentasem până atunci. Eram înaltă, îmi plăcea spiritul de echipă, ce era vital și foarte pronunțat, cunoscusem foarte mulți oameni noi și ajunsesem să fiu foarte disciplinată și atentă cu timpul meu având în vedere că aveam 3-4 antrenamente pe săptămâna în timpul anului școlar.

După câteva luni însă, m-am accidentat la ski (după cum spuneam, iubesc diversitatea) și medicul mi-a recomandat să nu mai practic niciun sport în afară de înot sau bicicletă. Părea sfârșitul lumii pentru mine. Simțeam că am pierdut o parte din mine, aveam o grămadă de timp liber și puține oportunități se iveau la orizont.

Până într-o zi când profesoara noastră de Limba Latină mi-a propus să mă implic într-un proiect de educație. Am zis da fără să stau pe gânduri: aveam ocazia să lucrez într-o echipă, să cunosc foarte mulți oameni noi, să „calatoresc” în județul meu și urma să am foarte multe activități în lunile ce urmau. Destul de multe lucruri care să mă țină motivată pentru lunile de vară. Aveam 15 ani la momentul acela și nu știam ce va urma…

2)  Ce experienţă în acest domeniu ai acumulat până acum ?

În curând se vor împlini 8 ani de când sunt implicată în activitățile de voluntariat. După cum spuneam, am început cu proiectul pe educație. Apoi am fost alături de nişte prieteni printre membrii fondatori ai Interact Brașov, organizație care este sub umbrela  împreună cu Rotaract, ce se adresează tinerilor cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani și are ca scop dezvoltarea proiectelor în folosul comunității și am fost secretar al Clubului Local timp de 2 ani.

În același timp am intrat în Asociația SIC (Said In Context) în care am activat pentru următorii 4 ani. Împreună cu un grup de voluntari extraordinari am organizat 3 ediții ale Festivalului Experimental de Teatru pentru Tineri D.O.T. . Gândindu-mă la perioada aceasta zâmbesc, iar contribuția experiențelor de pe perioada liceului la dezvoltarea mea personală și profesională a fost evidentă.

Îmi amintesc și acum o discuție de la sfârșitul clasei a 10-a cu Andrei și Teo, 2 dintre organizatorii festivaului de teatru ce erau mai mari decât mine și tocmai terminaseră liceul. Ei mi-au spus că în octombrie, când începe facultatea, se vor înscrie în AIESEC. Îmi spuneau că este cea mai faină organizație în care te poți implica pe timpul facultății.  Așa că la finele clasei a 12-a nu știam la ce facultate vreau să mă înscriu, dar știam că vreau să merg  în București și să mă înscriu în AIESEC. Și asta am făcut. În AIESEC București am fost în 2 departamente diferite, am fost Team Leader, Project Manager și Vicepreședinte, am fost la peste 40 de conferințe locale, naționale și internaționale, și sunt Senior Trainer în AIESEC România.

Vara trecută am fost prin AIESEC într-un internship neplătit în Ungaria unde am predat Engleză unor grupuri de copii cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani timp de 6 săptămâni împreună cu alți 9 interni din 6 țări.

În urma cu 2 ani m-am alaturat şi comunităţii pe Comunicare (New Media School) a Centrului de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti (CROS) din Bucureşti. Datorită lor am avut ocazia să interacţionez cu membrii altor organizaţii studenţeşti din Bucureşti de la care am avut foarte multe de învăţat, am avut un coach extraordinar, Carmen Mardale, un mentor pe comunicare excelent, Tudor Totolici şi am început să visez la o şcoală altfel.

3)   Din ce organizaţii faci parte în momentul de faţă?

În momentul de față sunt membru AIESEC București de 4 ani și jumătate și urmează să plec în AIESEC Elveția pentru un an, în luna iunie pe poziția de Vicepreședinte pe Comunicare la nivel național.

În același timp fac parte în continuare din comunitatea CROS. 

4) Povesteşte-mi despre un proiect de care te-ai ataşat .

De-a lungul timpului am devenit foarte pasionată de recrutare. Am început încă de pe timpul liceului când am avut promovare, selecție și inducție pentru cei care își doreau să fie în comitetul de organizare al festivalului de teatru. Apoi am continuat în AIESEC București unde am participat la mai bine de 10 recrutări care funcționează pe același principiu.

Fiind în departamentul de comunicare am fost mereu parte din echipele ce „gandeau” recrutarea, învățând cum să fac legătura dintre nevoile organizaționale și profilul studentului căutat, iar mai apoi în procesul de creație al materialelor de promo. Apoi am fost implicată activ în promovarea recrutării în rândul studenților. Aceasta din urmă a contribuit foarte mult la dezvoltarea mea personală, întrucât la numai 19 ani am început să le vorbesc studenților la cursuri (în aule/Săli de curs cu 100-500 de oameni) despre AIESEC București și despre ceea ce facem noi. Nu cred că mulți au oportunitatea și curajul să facă asta la o vârstă atât de fragedă. În plus, am avut ocazia să îmi folosesc creativitatea la maxim în așa fel încât să găsesc împreună cu echipele din care am făcut parte metode cât mai inovative de a atrage talentele în AIESEC.

Apoi făceam parte din echipele de intervievatori. În urma unei conferințe de pregătire am avut ocazia să înțeleg mai bine cum funcționează un interviu, ce se caută, cum se caută sau cum să corelez răspunsuri la întrebări cu diverse competențe. În final, în perioada de inducție am avut ocazia să livrez traininguri pe diverse teme către studenții ce erau încă în procesul de selecție, fie pe soft skills sau pe teme strict legate de AIESEC.

Cred că fiecare dintre aceste etape din recrutările la care am participat a contribuit la dezvoltarea mea personală și profesională. În plus, este minunat să vezi cum oamenii pe care tu i-ai selectat pentru a face parte din în organizație cresc și performează, se dezvoltă iar mai apoi aduc un plus de valoare în comunitatea în care trăiesc.

5) Cum crezi că a contribuit voluntariatul, la dezvoltarea ta , atât profesională, cât şi ca personalitate?

Cred că în momentul de față sunt o sumă a experiențelor pe care le-am avut și a oamenilor ce au avut impact asupra mea. Mi-am dat seama de-a lungul timpului cât de mult am crescut fiind implicată în diverse activități și proiecte, partea aceasta devenind complementară educației pe care am primit-o în mediul universitar. Visez împreună cu toți cei implicați în comunitățile CROS la o Universitate Alternativă și la un sistem educațional în care se pune mult mai mult accent pe dezvoltarea personală și pe autonomie decât pe cursuri interminabile la materii pe care nu le vom folosi niciodată.

Am devenit mult mai conștientă de ceea ce sunt, am reușit să depășesc limite și bariere și mereu am încercat să profit de toate oportunitățile pe care le-am avut. Faptul că am fost expusă constant la internaționalism mi-a lărgit foarte mult orizonturile, fie că vorbim despre persoanele din alte țări ce au venit în România în internshipuri sau la conferințe, fie că vorbim despre experiențele mele internaționale ( peste 11 conferințe internaționale în 6 țări diferite, internship de 6 săptămâni în Ungaria, Erasmus).  Am prieteni pe 5 continente și mici părți din mine au plecat în toată lumea împreună cu oamenii valoroși pe care i-am cunoscut în ultimii ani.

Mi-am dezvoltat foarte mult spiritul antreprenorial (și sunt entuziasmată de noua comunitate CROS pe antreprenoriat ce tocmai își pune bazele) și am nenumărate idei de proiecte pe care aș dori să le implementez după ce mă întorc din Elveția. După 8 ani de voluntariat am ajuns în punctul în care cred că am puterea, determinarea și resursele pentru a realiza ceea ce îmi doresc împreună cu unii Alumni AIESEC și membrii CROS.

 6)  În urma experienţei acumulate în acest domeniu, cum ai defini voluntariatul ? Ce înseamnă pentru tine ?

Voluntariatul este un spațiu de joacă.  Când mă gândesc la voluntariat, mă gândesc la o comunitate de oameni motivați să facă bine. Mă gândesc la dezvoltare, inițiativă și autocunoaștere, la oportunități și fericire. Mă gândesc la zâmbete, altruism și toleranță. Cred că este o exprienta pe care ar trebui s-o trăiască fiecare tânăr la un moment dat.

Ce iubesc la voluntariat este că mereu ai posibilitatea de  a-ți croi experiența așa cum îți dorești. Îți alegi oportunitățile portivite pentru ține împreună cu oamenii ce contribuie la dezvoltarea ta din organizație (coachi, mentori), iar apoi faci exact ceea ce îți dorești și ce este relevant pentru tine. Iar mai apoi, dacă greșești, cei din jurul tău te încurajează să mergi mai departe în loc să te judece sau să îți „taie din salariu”. Cred că experiențele de genul ăsta te ajută să crești și te bucuri de ele mai mult decât te-ai bucura de o remunerație.

 “Volunteers don’t get paid, not because they’re worthless, but because they’re priceless. ” Sherry Anderson

Articole asemanatoare:

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,